Ca toti sa fie mantuiti. Raiul, iadul si mantuirea universala

La inceputurile ei, Evanghelia era in principal o proclamatie a unei victorii divine asupra mortii, a pacatului si asupra puterilor spirituale aflate in ceruri, aici cu noi si sub pamant, si in rebeliune impotriva lui Dumnezeu. Ea se anunta cu adevarat ca „vestea cea buna” a unei campanii divine de salvare, efectuata de un Dumnezeu iubitor care, trimitandu - si Fiul in lume, si chiar si in imparatia mortii, isi eliberase fapturile din sclavia fata de un stapan fals si nemilos, si deschisese o cale spre Imparatia Cerurilor, in care toata creatia va fi fost glorificata in prezenta directa a lui Dumnezeu. Era un anunt care venea imbracat in imagistica religioasa, profetica si eshatologica a timpului si a locului ei, avand ca scut intreaga panoplie metaforica a religiei Antichitatii tarzii, dar cu mult mai putine dintre acele detalii adaugate mai tarziu. Era, inainte de toate, o proclamatie plina de bucurie, si o chemare catre un popor pierdut pentru ca acesta sa - si gaseasca in sfarsit adevaratul lui camin, in casa Tatalui. Initial, nu a incercat sa castige inimile fortandu - le sa se intoarca la vreo cruzime infantila sau bestiala, prezenta latent in naturile lor; ci a incercat sa le trezeasca la o noua forma de viata, una a carei premisa era caritatea. Nu era o religie care sa ofere o mangaiere pur psihologica pentru anxietati personale in legatura cu mantuirea personala. Era o chemare la un mod de viata nou, comunitar, la mantuire prin intrarea intr - o comunitate a iubirii. Speranta in rai si frica de iad erau mereu prezente, dar intr - o forma sublima incipienta, si deschisa elaborarii in mai multe forme conceptuale. Nimic nu era inca fixat, cu exceptia poate a certitudinii ca Isus era acum Domn asupra tuturor lucrurilor, pe care in final avea sa le ofere Tatalui, pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toti.
(David Bentley Hart)

OPINIA CITITORILOR