Obiecte ranite

„Dintotdeauna am iubit si am respectat obiectele vechi, obiectele ranite, puse sub semnul timpului ce curge ca un fluviu si al evenimentelor umane, care se succed la infinit. Nu ma consider nici pe mine altfel, decat un lucru care a servit din plin, care a calatorit mult si pe care utilizarea indelungata l-a slefuit si l-a obosit“, scria celebrul Henry Miller.

In acelasi spirit, George Banu reuneste aici obiectele ranite din apartamentul sau, care atesta trecerea timpului si care se dezvaluie in toata fragilitatea lor. Ele isi expun accidentele suferite, obligandu-ne sa le privim cu aceeasi tandrete pe care o avem fata de fiintele dezarmate. Statui crapate, tablouri deteriorate, opere sfaramate…

Nici distruse, nici restaurate, dar inca in viata.

Obiectele ranite initiaza un dialog personal cu cel care le iubeste si care le priveste. Sa le fim aproape, fiindca ele sunt niste parteneri care ne cer ajutorul si, ca intr-o oglinda, ne reflecta propriile rani. Obiecte ranite, suflete ranite.

OPINIA CITITORILOR