Traian Chelariu

Traian Chelariu apartine grupului tinerilor scriitori afirmati in Cernautii anilor ’30, a caror maturitate creatoare a fost distrusa de instaurarea comunismului in Romania. Cu un doctorat in psihologie, cu burse de studiu la Paris si Roma, redactor-sef al „Universului Literar”, se remarcase intre razboaie si prin volumele sale de poezii si de eseuri filosofice.

Dupa 1945, este exclus din invatamantul superior, o vreme nu lucreaza nicaieri, apoi este angajat muncitor la deratizare, pentru a fi reintegrat, tarziu, in invatamantul superior, ca lector, la Institutul de Invatamant Superior care se infiintase la Suceava in 1964. Avea sa moara doar peste doi ani. Desi cu recomandari de la Vianu, Perpessicius, Tudor Arghezi si altii, nu reuseste sa fie reprimit in Uniunea Scriitorilor.

Publicat in 2001, jurnalul lui Traian Chelariu din anii ’50, cand devenise muncitor la deratizare, a suscitat interesul unor intelectuali marcanti ai culturii romane, precum Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Mircea Iorgulescu sau Dan C. Mihailescu.

Jurnalul din anii ’30, inedit in cea mai mare masura (fragmentar, el a fost publicat la editura Junimea in 1977), este interesant din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, el inregistreaza minutios atmosfera din mediul intelectual din Cernautii perioadei interbelice.

Viata universitara, disputele tinerilor scriitori, incercarea de a impune coordonate romanesti lumii culturale, toate acestea sunt minutios radiografiate in cele zece caiete manuscris. In jurnal, sunt reproduse scrisori trimise sau primite de la Ion Nistor, ministru in mai multe legislaturi, de la Mircea Streinul, tumultuosul coleg de generatie, de la alte figuri importante ale locului.

Pe de alta parte, gasim aici reperele formarii unui intelectual ale carui valori sunt focalizate de necesitatea unei deveniri culturale. Viziunea stoica pe care Traian Chelariu o intruchipeaza in anii ’50 este fundamentata pe experienta unei tinereti angajate pe traiectul asumarii culturii. In plus, jurnalul cuprinde experienta studiilor sale la Scoala Romana de la Paris si la Roma, fiind si din acest punct de vedere un document.