I.S. Turgheniev

Ivan Sergheevici Turgheniev s-a nascut in orasul Oriol, la 28 octombrie 1818, intr-o familie de nobili. Absolva Facultatea de Litere in 1836, la Sankt-Petersburg. Intre 1838 si 1841 studiaza la Universitatea din Berlin. Scrie versuri si debuteaza, in 1838, in revista Sovremennik (Contemporanul). Dupa aparitia poemului Parasa, in 1843, e considerat o speranta a noii generatii.

 

Primele incercari in proza (Andrei Kolosov, 1844; Trei portrete, 1846; Petuskov, 1847) vadesc influenta lui Gogol si Lermontov. Publicate mai intii in Contemporanul lui Nekrasov, Povestirile unui vinator, aparute in volumul sau de debut din 1852, se bucura de un enorm succes. In 1850 incepe sa lucreze la primul roman, Doua generatii, ramas neterminat; este condamnat la domiciliu fortat dupa necrologul scris la moartea lui Gogol.

 

Din 1856, locuieste mai mult in strainatate, in Germania, apoi la Paris. Se face cunoscut in cercurile literare franceze, leaga prietenii cu Flaubert, Zola, Maupassant. Moare, dupa o boala chinuitoare, la Bougival, linga Paris, pe 3 septembrie 1883. Celebritatea in literatura universala i-au adus-o romanele Rudin (1856), Un cuib de nobili (1859), In ajun (1860), Parinti si copii (1862), Fum (1867), Destelenirea (1877) si un lung sir de nuvele, povestiri si lucrari dramatice.