Vindecatorul ranit. Povesti de viata, mit si realitate

Sunt psihoterapeutii si consilierii „vindecatori raniti”? Au suferit, pe parcursul vietii lor, inainte de a imbratisa aceasta profesie, experiente asociate cu importante rani emotionale si, ca urmare, aceasta „vatamare” ii face capabili sa empatizeze intr-o maniera mai profunda cu pacientii si clientii lor? Sau sunt motivati de un sentiment de altruism pur? In cartea de fata autoarea utilizeaza cercetarea calitativa pentru a examina mitul popular conform caruia terapeutii sunt „vindecatori raniti”. Rhona M. Fear prezinta povestile de viata ale unui numar de sapte psihanalisti si psihoterapeuti renumiti, incluzandu-i pe Sigmund Freud, John Bowlby si Patrick Casement, concentrandu-se in detaliu pe experientele legate de traumele de la inceputul vietii, pe problemele de atasament, pe tulburarile psihice si pe atitudinea de rezistenta in fata figurilor de autoritate. Cartea identifica anumite tipare si teme comune in istoriile de viata ale acestor figuri de prim rang, aducand o noua perspectiva asupra trainicului mit al vindecatorului ranit.

Rhona M. Fear are o experienta de peste 30 de ani in psihoterapia psihanalitica. Este autoarea mai multor carti, printre care Attachment Theory: Working Towards Learned Security (Routledge).

Propria experienta de tulburare mentala implica capacitatea de a intelege o multitudine de lucruri. In primul rand, intelegerea faptului ca nu suntem mai buni sau mai putini vulnerabili in fata vicisitudinilor vietii decat oricare dintre pacientii nostri ce se pot confrunta cu perioade de tulburare psihica atunci cand se prezinta in cabinetele noastre. Acest lucru ne ajuta poate sa nu ne simtim omnipotenti sau grandiosi, ci sa ne comportam plini de smerenie. 
Rhona M. Fear

Frankl a fost capabil sa supravietuiasca pentru ca a simtit ca trebuia sa-si rescrie si sa-si publice manuscrisul pierdut. Un prieten din lagar a furat pentru el niste formulare S.S. din biroul in care lucra, iar un alt tovaras de-ai sai i-a facut cadou de ziua lui un ciot de creion. Inarmat cu aceste daruri, Frankl si-a petrecut noptile lungi incercand sa evite colapsul cardiovascular in timp ce suferea de efectele tifosului si facandu-si notite ce i-ar fi permis in viitor sa-si rescrie cartea. Acest fapt arata ca sentimentul de a avea un scop este ceea ce l-a tinut pe Frankl viu timp de trei ani de existenta infioratoare. A inteles ca intrebarea nu este ce asteptam noi, ca indivizi, de la viata, ci ce asteapta viata de la noi. 
Rhona M. Fear

OPINIA CITITORILOR