Uric cel Bun si Ultimul Capcaun

„Uric cel bun si Ultimul Capcaun” este o carte despre fapturi mici si prietenoase, atotstiutoare si nemuritoare, care vegheaza neobosit Taramul de la Capatul Curcubeului. Uricii ii ajuta pe copii in momentele grele, ii insotesc, dupa voie, in cele bune, le pazesc secretele si le implinesc visurile. Asa s - a intamplat si cu Zoe, fetita „de varsta infinitului intors”, care s - a imprietenit cu Uric cel Bun, cand avea mare nevoie de ajutor, dar si de … idei. Lucrurile se complica mai ales cand se zvoneste ca Ultimul Capcaun, Capdecane pe numele lui, umbla slobod in lumea larga. In ce fel de aventura intra toti trei, alaturi de Chira Maiastra si alti urici, ajutati sau incurcati de incercatul motan Zac si naiva Kare, se dezvaluie pas cu pas in carte, „trebuie doar sa priviti spre coada ochiului”, cum recomanda Uric cel Bun. De acolo incepe totul. Si se incheie cu …, hei, vreti sa stiti cine e Timotei?

Ideea de a scrie o carte pentru copii in care sa fie valorificate elemente de cosmogonie populara romaneasca, precum si despre „primele fapturi mitice“ mi‑a incoltit in minte inca de acum treizeci de ani, de cand am citit prima data Mitologia romana, de Romulus Vulcanescu. Am reluat aceasta lectura si pentru carticeaua de fata, pentru care am folosit cateva date si descrieri cu privire la Fartate, Nefartate, capcauni, uriasi si urici, pe care, in functie de situatie, le‑am simplificat si le‑am adaptat cu intentia de a le face familiare cititorilor contemporani.
Pornind de aici, mi s‑a parut foarte interesant sa‑mi imaginez o intreaga semintie a uricilor, precum si o existenta neintrerupta a lor. Am lasat imaginatia sa zboare si am construit o intreaga istorie, cu organizare, ierarhie si tipologii specifice, la care sa ne putem oricand intoarce pentru a detalia.
Cu la fel de mare bucurie m‑am lasat prada si dorintei de a valorifica intr‑o carte pentru copii fragmente din poezii in limba sparga ale Ninei Cassian. Vor fi pentru cititori un prilej de a intelege jocul (si joaca) cu posibilitatile limbii, dar si de a intui, inainte de a cunoaste cuvantul „morfologie“, cum se aplica acesta in cazul unei limbi necunoscute, dar inteligibile.

Ohara Donovetsky

„Ii multumim fetitei Zoe, fara de care nu am fi stiut ce s‑a intamplat cu Ultimul Capcaun. Fara ajutorul ei, ex‑Capdecane zis Capbleg ar rataci si acum fara rost. Nu ar fi devenit uricul Timotei cel Nou. Daca nu ar fi fost sa ma cheme la ea, semintia uricilor nu si‑ar fi gasit nici acum linistea si nici bucuria de a veni iar printre oameni. Pentru ea si pentru toti copiii care ne pretuiesc, vom fi mereu de veghe la Taramul de la Capatul Curcubeului. Ne veti vedea ori de cate ori veti dori, sa nu uitati, trebuie doar sa priviti spre coada ochiului.
Toate acestea au fost povestite de mine,
Uric cel Bun a.k.a. Benedict cel Blajin,
Mare Divalnic si Ur‑Cronicar,
Sa va fie de folos!
Al vostru, smerit intotdeauna,
Uric cel Bun”

OPINIA CITITORILOR