Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Capatanand contur pe crestele inghetate ale Carpatilor si in febrilitatea Bucurestiului monden, capodopera lui Camil Petrescu ramane cel mai cutremurator roman al luciditatii si al iubirii ridicate la rang de absolut tragic.

Romanul transfigureaza criza intelectualului modern, prins intre doua forme paralele de mistuire: tortura iubirii posesive si absurditatea sangeroasa a Primului Razboi Mondial. Sublocotenentul Stefan Gheorghidiu traieste intr-o perpetua stare de veghe intelectuala, transformand fiecare gest, privire sau nuanta vestimentara a tinerei sale sotii, Ela, intr-o problema insolubila de constiinta. Iubirea nu este aici o idila linistita, ci un proces chinuitor de autosugestie si o drama a cunoasterii absolute, unde certitudinea nu poate fi niciodata atinsa, iar indoiala devine o plaga necrutatoare.

Partea a doua a romanului muta focarul tensionat din saloanele bucurestene pe frontul carpatic, unde pregatirile iluzorii ale Marelui Stat-Major contrasteaza dramatic cu realitatea cruda a mortii. Razboiul anuleaza dramele individuale, subordonandu-le unui mecanism implacabil. Insa pentru Gheorghidiu, trauma frontului nu face decat sa purifice si sa definitiveze experienta interioara, lasand in urma un om definitiv schimbat, pentru care vechile zbuciume sentimentale isi pierd substanta in fata implacabilitatii mortii.

Prin formula inovatiei narative a „unui singur participant”, Camil Petrescu impune un stil sincer si vibrant, in care romanul devine o autentica interogare a absolutului. Este o lectura impresionanta prin profunzimea psihologica, ce transforma o criza maritala si o pagina de istorie nationala intr-o analiza universala a conditiei umane.

OPINIA CITITORILOR