Treptele umbrei

Am decis sa incep cu volumul cel mai nou, din ziua de azi, si sa bat cale intoarsa spre trecut. Ciclurile sunt oranduite, asadar, in ordinea inversa scrierii lor. Trecutul este ultimul, la temelie, dedesubt. Arheologia poetica se impune, pentru ca, in mod paradoxal, orasul era mai batran pe vremea cand eu eram mai tanar. Pe masura ce am imbatranit, el s-a modernizat, a intinerit poluat, acromegalic, acneic. Iasul de acum, din Romania deschisa, este „Iasul lor”, in celelalte trei volume gasiti Iasul meu, care mocneste inca si respira nestiut, in adancime, ca realitate nevazuta.

OPINIA CITITORILOR