Tratat de criminalistica. Editia a V-a

Editia a V-a, revazuta si adaugita, a"Tratatului de Criminalistica" este prefatata de aceeasi dorinta a autorului de a atrage atentia asupra importantei stiintei investigatiilor penale in dificilul demers al aflarii adevarului.

Aflarea adevarului este unul dintre cele mai anevoioase procese, mai ales intr-o societate cum este societatea romana de astazi. Aceasta se dezvaluie pe sine ca un tren aflat in mare viteza spre modernitate, echilibru, dar in primul rand spre Europa democratica din care astazi facem parte. Ei bine, calatorii acestui tren amesteca - in proportii niciodata strict bine definite - binele si raul, cinstea si necinstea, respectarea legii sau incalcarea ei.

De aici, aparea evidenta necesitatea existentei si perfectionarii continue a unui corp de specialisti juristi, dar si politisti, care sa sustina justitia si, mai ales, sa-si foloseasca toata priceperea si experienta in combaterea raului social, totul incepand cu aflarea adevarului.

Or, din perspectiva epistemologica, ne aflam in prezenta unei stiinte particulare, denumita de noi Criminalistica, care serveste tocmai acestui deziderat, mai mult sau mai putin acceptat de cei care graviteaza pe orbitele justitiei.

Aparuta la sfarsitul secolului al XIX-lea, ca o expresie a justitiei penale asezata pe baze moderne, criminalistica si criminalistii aveau sa joace rolul unor anticorpi impotriva virusilor delincventei si ea in curs de evolutie, deseori cu un pas inaintea celor care incercau sa desluseasca meandrele  faptelor penale, sa le descopere si sa le combata.

In zilele noastre, cand asistam la competitia dintre juristi si criminalisti, pe de o parte, si infractori pe de alta parte, cand de binefacerile unui sistem care se vrea democratic profita cel mai mult cei din zona delincventei, multe intrebari revin si cu privire la modul de formare al magistratilor, anchetatorilor sau specialistilor criminalisti.

Intrebarea esentiala ar putea sa fie formulata astfel: Incotro trebuie sa se indrepte invatamantul criminalistic, cum si pe ce criterii trebuie asezat?
Ca unul dedicat de multi ani invatamantului juridic superior, in special cel criminalistic, cunoscator in intimitate a evolutiei sale, dar si a perceptiei universitarilor sau practicienilor dreptului, mai mult sau mai putin apropiati domeniului investigatiilor penale, cu riscul de a trezi reactii de respingere ori de a agita orgolii, consider ca unele intrebari trebuie reluate.

Cand vedem care este evolutia criminalitatii, formele acesteia, din ce in ce mai grave, mai complexe sau profesioniste, numai revenind cu picioarele pe pamant (daca imi este acceptata expresia) putem intelege ca formarea viitorilor magistrati, anchetatori si chiar avocati, trebuie sa aiba un fundament stiintific, modern, realist si cat mai putin poetic.

In fond, daca avem in vedere cat de complexe sunt metodele de combatere a infractionalitatii, de aflare a adevarului, indeosebi cele oferite de stiinta Criminalisticii, ar trebui sa avem in vedere cele sustinute de Oscar Wilde, potrivit caruia,"Adevarul pur si simplu este rareori pur si niciodata simplu".

Nr. de pagini: 840
Anul aparitiei: 2010