Teologia experientei in corpusul macarian

In secolul IV se dezvolta in Asia Mica, in Mesopotamia si Siria o serie de miscari ascetice cu caracter rigorist si harismatic si manifestari adeseori radicale, cum a fost eustatianismul si mesalianismul, condamnate de Biserica oficiala. In formele ei extreme, aceasta miscare de inviorare duhovniceasca ne este cunoscuta din cateva liste cu propozitii eretice condamnate de o serie de sinoade din intervalul 340 (Sinodul de la Gangra) si 430 (Sinodul III Ecumenic de la Efes). Forma moderata, ortodoxa a acestei miscari este cea pe care ne-o atesta un bogat corpus de literatura duhovniceasca, cunoscut sub numele de Corpusul Macarian, si a carui cea mai cunoscuta forma e cuprinsa in cele 50 de Omilii duhovnicesti care au circulat sub numele Sfantului Macarie Egipteanul.

Patrologii occidentali au demonstrat, dincolo de orice indoiala, apartenenta Corpusului Macarian la spatiul siro-occidental dintre Mesopotamia, Capadocia si Armenia, precum si faptul ca autorul lor, un "fericit" batran fara nume, nu numai ca nu a fost eretic mesalian, dar a fost un critic al mesalianismului, insa din interiorul acelei ample miscari de inviorare ascetico-harismatica a vietii crestine din Siria occidentala, raspandita de aici in Mesopotamia, Armenia si in Asia Mica.

Intreaga aceasta complexa problematica se impunea sa-si gaseasca reflectarea si in teologia romaneasca. Spre bucuria noastra, preotul Catalin Palimaru, interesat de problematica experientei duhovnicesti, a acceptat acesta provocare, rezultatul investigatiei sale exemplare, atente la detaliu si stapana pe intreaga stufoasa literatura stiintifica a chestiunii, reprezentandu-l remarcabila lucrare prezentata

ca teza de doctorat in teologie.

Scrisa intr-un stil stiintific agreabil si incitant, tradand o capacitate de analiza a detaliilor, dar si putere de sinteza, patrundere si maturitate teologica, acesta lucrare reuneste in chip fericit atributele excelentei. Vine totodata sa umple un gol de multa vreme resimtit in literatura teologica romanesca, contribuind astfel in chip binevenit la substanta si calitatea demersurilor acesteia.

Arhid.Prof. dr. Ioan I. Ica jr.

OPINIA CITITORILOR