structura ontologic-comunionala a persoanei

Demersul domnului Apintiliesei se distinge de alte demersuri similare printr-o abordare originala: el analizeaza etapele pe care parintele Staniloae le-a parcurs in edificarea gandirii lui asupra unei teme centrale a teologiei lui, si anume conceptul de „persoana”. Cititorii parintelui Staniloae stiu cat de des este folosit cuvantul „persoana” (si derivatele lui) si cat de important este locul pe care el il atribuie „tainei persoanei”in scrierile lui. Definirea si intelegerea persoanei constituie, de altfel, una dintre problemele de mare importanta pentru societatile noastre actuale, intr-un moment in care statutul persoanei umane este discutat si chiar pus sub semnul intrebarii de catre anumite discipline din domeniul stiintelor umane si sociale.Domnul Apintiliesei subliniaza caracterul profund patristic si in acelasi timp contemporan si dinamic al teologiei parintelui, evidentiind preocuparea lui constanta de a mentine un echilibru intre o teologie „deschisa catre lume”, mereu interpelata de gandirea timpului lui, si o teologie „fidela ei insesi”, adica resorturilor ei fundamentale. Consideram ca abordarea propusa in acest volum va fi de interes pentru teologii ortodocsi care doresc sa dea marturie despre comoara traditiei lor eclesiale.Acest volum reprezinta un omagiu adus memoriei „arhitectului teologiei romanesti”, care a stiut totodata sa se deschida spre filosofia contemporana lui, dar si spre teologia occidentala. Parintele Staniloae a avut curajul de a interoga autorii cei mai diversi, din cele mai variate medii, a stiut sa-i cerceteze si sa se delimiteze de pozitiile lor atunci cand ele se indepartau de Adevar, a inteles mizele dezbaterilor teologice din vremea lui si a reusit sa se adreseze lumii din epoca lui intr-un limbaj propriu acestei epoci.PS Varlaam Ploiesteanul, Episcop-vicar patriarhal

OPINIA CITITORILOR