Sir Gawayn and the Grene Knyght

Imagine coperta 1: Preluata din manuscrisul medieval Four anonymous poems in Middle English: Pearl, Cleanness, Patience and Sir Gawain and the Green Knight (c. 1400), pastrat la The British Library, Cotton Nero MS A x; f. 94v: Gawain si Cavalerul cel Verde cu capul taiat.

Considerat pe drept cuvant una dintre capodoperele literaturii britanice a Evului Mediu, poemul Sir Gawain si Cavalerul cel Verde a fascinat si incantat generatii de cititori, care au avut norocul sa descopere complexitatea surprinzator de jucausa a unui text, considerat desuet, cu aparente prafuite, regasit accidental printre vrafuri de hartoage medievale. Descoperit ca parte din colectia Cotton, copie unica a unui manuscris ce dateaza din secolul al XV-lea (desi a fost probabil compus la sfarsitul celui de al XIV-lea), poemul a fost la un pas de disparitie intr-un incendiu care a distrus in buna masura depozitul de carte al colectiei lui Robert Cotton (1570/1-1630), unde au ars si muchiile manuscrisului Beowulf, alt unicat al apogeului epopeii din cultura anglo-saxona. Inlantuirea accidentelor si jocul hazardului care au deschis sub ochii cititorului modern o capsula temporala culturala sunt uluitoare in sine si cu totul demne de ghidusiile minutios structurate de poetul ce prefera sa se ascunda in anonimat, chicotind mut peste veacuri.

La o prima vedere, poemul face parte din genul „romanturilor cavaleresti”, in voga in Evul Mediu tarziu; prins impreuna cu alte poeme din aceeasi perioada, in acelasi manunchi de manuscrise, generatii de critici au incercat sa-i gaseasca un numitor comun cu acestea in persoana ipotetica a unuia si aceluiasi poet care a compus si Perla, din acelasi colegat primejduit. In cele din urma, medievistii s-au multumit sa ii acorde titlul aproape nobiliar de „Poetul Gawain”, un alt fericit accident in deplin acord cu multiplele ironii de ton si de substanta in care este ancorat textul. Ca autorul este intr-adevar un poet de prima mana nu incape nicio indoiala. Faptul ca isi intelege atat de bine eroul, nepregetand sa il supuna la cazne si persiflari, ii confera acestuia un potential de tandrete auto-critica pe care numai un om care se cunoaste si se accepta pe sine are curajul sa si le permita. Subiectul, inspirat din traditia eroica a lui Arthur si a cavalerilor Mesei Rotunde, a fost mitologizat intr-o serie de variante de o pleiada de scriitori, insa niciunul nu se vadeste a fi la inaltimea prozodica si imaginativa a poetului Gawain. (Mircea M. Tomus)

OPINIA CITITORILOR