Si amintirea apa va fi

Si amintirea apa va fi

Parisul din poemul - fluviu al lui Ovidiu Baron este asemenea cerului din tablourile lui Marc Chagall: prin el plutesc cladirile catedralei, hotelului, spitalului, reconstruite de mana unui arhitect oniric, in el se intrevad siluetele podurilor si ale vapoarelor de pe Seine, ale personajelor din prim - plan sau episodice, irizatiile starilor launtrice pictate in culorile melancoliei si nostalgiei. Poezia si memoria stau sub semnul unei logici fluide, iar marele rau din orasul (in)vizibil este rezervorul cernelurilor ce alimenteaza scrierile si rescrierile permanente, in care se oglindesc trecutul si prezentul, istoria personala si cea culturala, fragilitatea amintirii si puterea ei de a reconstrui teritorii. Geografia lichida a memoriei exercita seductie printr - o pluralitate a vocilor de sirena, topite in fulguratii de imagini insolite sau himerice, reflectii existentiale, decupaje onirice si trimiteri la spirite poetice inrudite. Calatoria cu acest bateau - mouche suprarealist, pe o apa preschimbata in flux al constiintei, ne reaminteste ca suntem fiinte aluvionare, purtate din loc in loc de curgerea timpului, lasand o irepetabila amprenta in delta memoriei universale.

OPINIA CITITORILOR