Scrisori catre Monica 1951-1958, volumul II - Ecaterina Balacioiu-Lovinescu

E o forma personala de jale in subtextul fiecarei fraze. Cuvantul jale e uitat astazi, dar starea exista, pentru ca e data omului care traieste profund indurerat, dar, in acest caz, traieste parca numai pentru a-si scrie drama.“

(Elvira SOROHAN)

„O mama ii scrie aproape zilnic fiicei sale, pe care nu stie daca o va mai intalni vreodata. Suntem in Romania, in deceniul cel mai cumplit al comunismului, in anii ’50 ai secolului trecut. Asistam la stricarea din temelii a vechii lumi, la teroare, mizerie, umilire. Scrisorile ii sunt adresate Monicai Lovinescu, la Paris.

Ce sunt, in fond, aceste pagini?

Raspunsul il da chiar expeditoarea, Ecaterina Balacioiu-Lovinescu.

Sunt formele variate si strigatul dragostei materne exasperate.
Sunt, si pentru ca destinul fiicei sa invinga istoria ostila.

Sunt o incercare blanda de a apropia doua fotolii si de a crede ca ea, mama, si fata ei sunt.

Dragostea materna da un lirism concentrat unora dintre fraze, iar primejdia le da dramatismul. Sfarsitul mamei (in inchisoare, aruncata la groapa comuna), presimtit printre randuri, le da tragismul. Pana la urma, expeditoarea si fiica ei devin asemenea eroinelor de tragedie greaca.

Si totusi, o raza de speranta: fiica departata, Monica, isi traieste marea dragoste. Scrisorile mamei il accepta pe noul fiu, care va veghea in locul ei: Virgil Ierunca.

Splendid traduse din franceza de Gabriela Cretia, selectate, explicate si editate impecabil de Astrid Cambose, scrisorile din acest volum sunt in acelasi timp un document istoric si un document uman.“ (Ioana PARVULESCU)


Fotografia de pe coperta: Ecaterina Balacioiu-Lovinescu si Monica Lovinescu pe Calea Victoriei, in 1947, inaintea despartirii (fotografie din arhiva familiei Lovinescu aflata in custodia Fundatiei Humanitas Aqua Forte)

Nr. de pagini: 496
Anul aparitiei: 2017