Scara Raiului in cinema: Kusturica, Tarkovski, Paradjanov

Cartea continuã directia de cercetare in domeniul esteticii sacrului si a cinematografului cu deschidere cãtre sacru, initiatã de autoare cu volumul„Tarkovski. Filmul ca rugãciune. O poeticã a sacrului in cinematograful lui Andrei Tarkovski". Trei paradigme auctoriale complementare, reprezentative pentru cele trei moduri de relationare cu sacrul din lumea contemporanã (sacrul, ca valoare transcendentã si imuabilã a marilor religii; sacrul relativizabil sau imanent al liber-cugetãtorilor si agnosticilor; respectiv absolutul pierdut sau uitat al ateilor, care se intorc la Dumnezeu), sunt aduse impreunã spre a sustine o imagine ontologicã, miticã, religioasã fundamentalã, inscrisã dintotdeauna in subconstientul nostru colectiv: aceea a toposului fericit primordial. Trei cineasti foarte diferiti au fost alesi spre a da substantã celor trei paradigme.

"Fermitatea cu care autoarea isi dezvoltã argumentele, diplomatia cu care navigheazã printre informatii incendiare, elegantul balans intre mit si istorie, distilarea esentelor poetice din spatiul baladesc cuprins intre Urali, Caucaz, Carpati si Balcani, il cufundã pe cititor intr-o explorare absolut fascinantã. Cultura eclesiastã si cultura cinematograficã se impletesc subtil. Tesãtura argumentelor apãrã ferm o certitudine asumatã cu caracter de tezã: postmodernismul crestin este un miracol al Rãsãritului, nãscut din paradoxul Eurasiei" (Manuela Cernat).

Cartea continuã directia de cercetare in domeniul esteticii sacrului si a cinematografului cu deschidere cãtre sacru, initiatã de autoare cu volumul„Tarkovski. Filmul ca rugãciune. O poeticã a sacrului in cinematograful lui Andrei Tarkovski". Trei paradigme auctoriale complementare, reprezentative pentru cele trei moduri de relationare cu sacrul din lumea contemporanã (sacrul, ca valoare transcendentã si imuabilã a marilor religii; sacrul relativizabil sau imanent al liber-cugetãtorilor si agnosticilor; respectiv absolutul pierdut sau uitat al ateilor, care se intorc la Dumnezeu), sunt aduse impreunã spre a sustine o imagine ontologicã, miticã, religioasã fundamentalã, inscrisã dintotdeauna in subconstientul nostru colectiv: aceea a toposului fericit primordial. Trei cineasti foarte diferiti au fost alesi spre a da substantã celor trei paradigme.

"A gandi, a vorbi despre Paradis poate fi o terapeuticã eficientã impotriva crizelor personale si colective, impotriva rãzboaielor, a marilor depresii si dezbinãri… Sã vorbim, asadar, despre Paradis!" (Elena Dulgheru)

"Cu acest nou volum, Elena Dulgheru isi reafirmã o calitate rarã si cu atat mai pretioasã: harul de a transforma un doct opus de istorie culturalã intr-o pasionantã lecturã care-l antreneazã pe cititor intr-o nebãnuitã aventurã spiritualã la capãtul cãreia il asteaptã revelatia unei dimensiuni expiatorii" (Manuela Cernat)