Rezistenta sensibilului. Merleau-Ponty si critica transparentei

Ce putem face astazi cu Merleau - Ponty? Ceea ce devine tot mai clar este ca drumul spre lucrurile in sine este presarat cu obstacole si ca nu este suficient sa proclamam aparitia unor noi filozofii orientate spre obiect pentru a regasi realul. Lumea sensibila nu poate fi redusa la un ansamblu de obiecte - critica fenomenologica a obiectului a demonstrat acest lucru. Ne ramane sa descriem toata complexitatea proceselor prin care lucrurile apar, in campurile lor. Fara indoiala, aceasta fenomenologie a mediilor si a medierilor a fost doar intrevazuta de Merleau - Ponty si este, cu siguranta, mai mult operativa decat tematica, pentru a folosi celebra distinctie a lui Eugen Fink. Ea ramane, de fapt, o „filozofie de facut”, care sa urmareasca diferitele moduri - epistemologice, tehnice, artistice, politice - prin care ceva apare acolo unde pana adineauri parea sa nu fie nimic. Asa cum aceste emergente sunt inseparabile de distributia care le asigura posibilitatea, invers, fiecare ocurenta reorganizeaza intregul camp a ceea ce poate fi spus, gandit si vazut. La randul ei, filozofia poate insoti aceste procese si poate interveni, in sensul deopotriva descriptiv si normativ al termenului, ca o operatie de sensibilizare. Merleau - Ponty insusi spunea: „sursa sensului nu este nici in spatele nostru, nici in fata noastra, nu este nici un imediat pierdut, nici un punct omega de atins […] ea se afla in a vedea, a vorbi, a gandi”. Pe scurt, este vorba despre o practica sensibila. (Emmanuel Alloa)

OPINIA CITITORILOR