Psihologia politică - o disciplină societală

Iniţiativa Laviniei Betea şi a lui Alexandre Dorna, ambii universitari în discipline socio-umane, de a reuni într-o culegere contribuţii ale unor cercetători în domeniu, este mai mult decât binevenită. Ideea de a solicita specialişti din universităţi din Bucureşti, Iaşi, Chişinău, dar şi din Franţa, Spania, Portugalia, se cuvine de asemenea salutată. Nu numai pentru performanţa în sine, ci pentru prilejul de a confrunta viziuni, opinii, concepte şi modalităţi de lucru, ba chiar de a înlocui improvizaţia locvace cu examenul şi observaţia concretului social-politic şi cu studiul aplicat.

Aceste analize sunt utile nu numai studenţilor de la ştiinţe politice, dornici să-şi clarifice noţiuni ca manipulare, propagandă, carismă, leadership, ci şi cadrelor didactice care le predau aceste noţiuni. Nu numai propagandiştilor UTC, convertiţi în analişti politici, care folosesc noţiunea de populism ca pe o înjurătură, ci şi telespectatorului care îi ascultă fascinat, până târziu după miezul nopţii, netrecându-i nici lui prin minte, cum nu-i trece analistului improvizat, că «populist» înseamnă altceva decât «demagog» şi că nu este în orice caz un termen de ruşine, ci descrierea neutră şi pe cât posibil exactă a unui anumit tip de abordare politică. Ceea ce ne fereşte şi pe unii şi pe alţii de apropieri spăimoase şi dătătoare de insomnii gen Hitler-Băsescu, sau chiar Ilici-Iliescu.

Ceea ce contribuie în fine la o apropiere mai calmă, mai echilibrată şi mai edificatoare, de lumea în care trăim.

OPINIA CITITORILOR