Prescuri pentru cuminecaturi

Doamne, sfantul Tau cuvant
Este, pe acest pamant,
Aluat pe care-l pui
In faina gandului,
Si faci gandul sa dospeasca
Dospitura cea cereasca.

Tu care toate le poti,
Pentru toate, pentru toti,
Pune-n mine aluat,
Sa-l dospesc neincetat
Si preasfantul Tau cuvant
In covata sa-l framant.

Si-n cuptorul cel de foc
Al durerilor sa-l coc
Si sa fac sfinte prescuri,
Pentru cuminecaturi.

Zorica Latcu

Cuprins: Recomandare· Farmecul crepuscular al firescului· Parintele Teofil - o candela plina cu untdelemnul bucuriei· Prefata· Bucuria crestina· Scopul si tinta vietii crestine· Despre patimi si nepatimire· Urcusul duhovnicesc· Evanghelia ca izvor de nadejde si bucurie· Unele aspecte ale raportului dinte Dumnezeu si om· Medalion Zorica Latcu· Viata in Inviere· Martorii Invierii· Eu si Filocalia· Texte filocalice care se impun atentiei de la prima lectura· Filocalia pentru toti· Cine este Iisus Hristos?· Cine este Iisus Hristos pentru mine?· Rugaciunea lui Iisus

OPINIA CITITORILOR