Poesii, volumul III, Constantin George, Vicovia

Versurile lui Constantin George sunt un versus, o aparenta contrafata a realitatii, adica o versiune, o alta fateta, cea veritabila, a existentei.

In aceasta varianta virtuala a trairii, eul poetic este parca zidit in solitudine.

Dar aceasta singuratate oarecum solara care se manifesta printr-un monolog dialogat cu sinele, printr-un soliloquium iradiant, se va oglindi in noi ca si o stralucire vorbitoare, ca si o mutenie mitica facuta logos, ca si o vibratie virtuala devenita verb.

Aceste semne grafice provin, de fapt, de dincolo.

Cel care a iesit din trecatoarea strimta a trecutului, a si pasit in sfera acelui viitor virtual care, cu pasi hotariti, vine neincetat inspre noi.

Poetul Constantin George este un homo viator, un calator temporalo-spatial.

Calul sau nazdravan este aceasta poezie inaltatoare si solara.

Sa zburam in inaltimi cu aceasta fiinta de lumina si cu Calaretul sau indraznet! - Francois Breda

OPINIA CITITORILOR