Octavian Cotescu, o altfel de poveste

Mituri urbane controversate, insotite de consemnari din presa si din alte surse legate de povestile unui artist unic, care a refuzat sa-si anuleze ultimul spectacol...

Descriere:

„...Da, dar eu n-am murit, dupa cum vedeti eu traiesc!”

Octavian Cotescu (14 februarie 1931, Dorohoi – 22 august 1985, Bucuresti) a fost un actor roman extrem de complex si de succes, facand parte din ceea ce cu indreptatire s-a numit Generatia de Aur a teatrului si filmului romanesc. A jucat in principal la Teatrul „Bulandra”, unde a fost coleg cu nume imense ca Toma Caragiu, Stefan Banica, Marin Moraru, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Mariana Mihut, Florian Pittis sau Irina Petrescu. A fost totodata unul dintre interpretii preferati ai teatrului de televiziune si ai teatrului radiofonic din epoca.

Activitatea sa de scena a fost dublata si de o cariera didactica remarcabila, in care a parcurs toate etapele de la pozitia de asistent la cea de profesor universitar in cadrul IATC din Bucuresti, unde a ocupat si functia de rector in perioada 1981 – 1985, ultima a vietii sale. Printre cei mai cunoscuti studenti ai lui se numara Horatiu Malaele, Stelian Nistor, Dan Condurache, Rosina Cambos, Maria Ploae, dar si cea care avea sa-i devina sotie – Valeria Seciu. Fiul lor avea sa ajunga calugar intr-o manastire de pe Muntele Athos.

Fapt controversat azi, dar perfect explicabil intr-o epoca in care un exemplu similar era reprezentat, bunaoara, de Radu Beligan (dar nu numai), Octavian Cotescu a fost si deputat in Marea Adunare Nationala in legislatura 1975 - 1980.

Rezumata astfel, dupa un model tip Wikipedia, povestea in sine a celui nascut sub prozaicul nume Octavian Cotet nu mai spune, poate, mare lucru astazi, dar in realitate ea este cu mult mai complexa si se contopeste cu un destin aparte, cel al unui artist care a ars efectiv sub luminile rampei.

OPINIA CITITORILOR