O suta si una de poezii - Stefan Augustin Doinas

O suta si una de poezii.

Aproape fiecare efort al criticii de a raporta poezia lui Stefan Augustin Doinas la textura clasica, romantica ori baroca aceasta din urma nu chiar indepartata de incifrarea ermetica (in linia lui Ion Barbu), a sfarsit prin a o inchide in rumoarea unui intelectualism care fie se lasa scaldat de inepuizabila dinamica a culturii, fie o provoaca si si-o asuma.

Accentele se intrepatrund, coexista in dozaje diferite, accepta nu putine intruziuni de pe aliniamente ale liricii veacului al XX-lea ori sugereaza neasteptate antecedente, lasand totusi neatinsa pulsatia originalitatii. Vorbim de un instinct al continuitatii, dublat de un simt al valorii care permite o decantare lucida, nuantata si nefragilizata de imixtiuni extranee, decantare vizibila in numeroasele sale comentarii critice, dar si la nivelul propriei expresii poetice.

Corelat, fiecare poem al sau poate fi citit, pe acest fundal, si ca o tentativa de hermeneutica a sinelui, a interioritatii devenite text, ceea ce-l aduce, deloc mascat, in fata unei propuneri de lectura desprinse si ca experienta proprie. Semnificativ in acest sens este un scurt e eu, inclu in volumul Lectura poeziei (1980), unde, prezentandu-se pe sine, rezuma, in fapt, ceea ce poate insemna apropierea cititorului, coborarea acestui in lumea miscata, translucida, difuza si, totusi, permeabila a paginii scrise.

Intr-un timp al ficilului expansionar, Doinas refuza lecturii statutul derizoriului, mentinand-o in zona in care traditia culturii implica actul de decriptare sensibila, in temeiul unui"cod" intelectual care, desi ti se ofera, nu este si usor de pus in lucru. Altceva decat intertextualitate, un atare"program" deriva din trairea culturii si, mai ales, din instituirea unei realitati simboli e:"Ce-mi pasa ca ea (cartea - n. n.) solicita un singur organ - ochiul?

Acest organ e singurul care se poate deschide inlauntru (subl. aut. - n. n.). Univers in miniatura, pagina unei carti anuleaza, fara indoiala, a treia dimensiune a spatiului, pentru ca e destinata inimii si sensibilitatii, imaginatiei si inteligentei mele, nu activitatii mele deambulatorii. Harta stelara a limbii, ea nu-mi ia ochii cu spectacolul agresiv al fenomenalitatii, pentru ca e un concentrat de talcuri, nu de aspecte sensibile. Ecranul lingvistic, singurul transparent, lasa ochiul meu interior sa se plimbe in voie pe sensurile existentei, ca pe un peisaj esential."

Nr. de pagini: 216
Anul aparitiei: 2016