Memoriile unui preot rus la inceput de communism

Autorul PETRU VASILCOVSCHI s-a nascut la inceputul secolului XX, in Podolia (Ucraina), la marginea de nord-est a Romaniei Mari. A devenit preot in in anul 1922. Paginile volumului cuprind memoriile sale din primii doi ani de preotie, pastrate in manuscris, si pe care parintele Dimitrie Balaur le-a tradus din limba rusa.

„4 August 1922. Am iesit dimineata din oras si am rasuflat, in sfirsit, liber.

De citeva zile primisem hirotonia in preot, dar oricit am staruit sa ma incredintez ca s-a petrecut cu mine ceea ce de mult si foarte mult am cugetat, nicidecum nu-mi puteam inchipui, ca s-a savirsit aceasta si ca sint deja preot: mai intii de toate cu aceste ciubote, pe care le duceam legate cu o basma si atirnate de toiag, cu picioarele goale in pantaloni militari, pasind vioi pe drumul plin de praf, si simtind o atingere a talpilor de pamint placuta, cunoscuta mie din copilarie, apoi cu o traista de pinza simpla, care se zbatea pe spinare si in care se gasea o rasa strinsa dupa o regula anumita, cam scurta si peste masura de larga, pe care mi-a daruit-o socrul meu, cu un liturghier legat in catifea rosie si cite ceva de acasa: o bucata de piine uscata, un servet, un cutit de masa cu taisul tocit si altele, - cu toate acestea semanam oare a preot?ˮ

PREFATA

Autorul volumului de fata s-a nascut la inceputul secolului XX, in Podolia (Ucraina), la marginea de nord-est a Romaniei Mari. A devenit preot in anii de inceput ai revolutiei ruse din 1917, in anul 1922, cand Lenin se instala pe tronul tarilor.

Paginile urmatoare cuprind memoriile sale din primii doi ani de preotie, pastrate in manuscris, si pe care parintele Dimitrie Balaur le-a tradus din limba rusa.

Gasim o atmosfera ciudata, de traditie si credinta pravoslavnica, neatinsa de noutatile istoriei, amestecata cu instaurarea treptata a spiritului revolutionar dusmanos fata de masa oamenilor de rind si, in special, fata de religie si slujitorii ei, dar in acelasi timp relativ prudenta, de instaurare treptata a legilor comunismului in viata poporului rus. Pe de o parte, poporul il pomenea inca pe tarul Nicolae, ucis in urma cu patru ani, se inchina la icoane vechi, luminate in ultimii ani, se inchina la o cruce impuscata de un „bezbojnicˮ ( om fara Dumnezeu), din a carei rana curgea sange, punea cruci pe un cimp in locul unde un taran o vazuse pe Maica Domnului si unde s-au adunat apoi mii de cruci. Pe de alta parte, poporul si, mai ales, slujitorii bisericii erau chemati la sedinte de partid pentru prelucrare si educatie comunista, cu pericolul de a fi arestati imediat, daca nu corespundeau prin atitudinea lor noului spirit comunist.

Preotul Vasilcovschi a trait in Rusia sovietica o perioada tot mai grea A avut o fetita care a murit intr-un incendiu, a fost inchis de mai multe ori ca si sotia sa. La 1 februarie 1936, impreuna cu sotia si soacra s-au hotarat sa renunte la o lupta distrugatoare si fara rezultate si au trecut Nistrul in Romania, pe la Naslavcea, punctul romanesc cel mai nordic al fluviului, noaptea pe gheata, inveliti in cearceafuri albe, pentru a nu fi zariti de graniceri. A fost primit cu dragoste si a fost incadrat ca preot in comuna Poiana, unde a slujit pina in anul 1940, cand rusii au intrat in Basarabia si atunci s-a refugiat in Romania de dincoace de Prut. Dar, temindu-se de ocupantii sovietici, care ii vanau pe cei fugiti din Basarabia ocupata, considerati cetateni sovietici si care erau imediat deportati si trimisi in gulag (lagar de munca fortata), a plecat in Bulgaria, iar dupa moartea sotiei a devenit preot si duhovnic la Minastirea Kazanlik.

Preotul Dimitrie Balaur, care in acei ani era consilier cultural al Episcopiei Balti-Hotin, a apreciat activitatea si daruirea sa, a publicat un material despre viata si activitatea parintelui Vasilcovschi si i-a publicat in revistele vremii (Biserica Basarabeana - 1943) unele articole interesante despre experienta sa, ca preot si duhovnic. De asemenea el a tradus un rand de memorii din activitatea de inceput a preotului Vasilcovschi si a dat spre traducere si alte pagini despre familia si activitatea dinsului pentru a fi publicate. Vremurile grele de razboi au impiedicat insa aceste planuri si nu s-a mai finalizat nimic.

Volumul de fata reprezinta textul tradus de preotul Balaur, in anii „patruzeciˮ, in vederea publicarii. Alte doua volume, scrise in limba rusa si batute la masina, asteapta in continuare sa fie traduse in limba romana si sa vada lumina tiparului. Sintem constienti de faptul ca acum se citeste tot mai putin, iar relatarile dintr-un trecut uitat sau nestiut intereseaza tot mai putin sau deloc. Totusi, pentru cei ce vor sa mai stie cite ceva din vremurile istorice de la inceputul secolului XX, traite de noi sau de cei din preajma noastra, paginile ce urmeaza incearca sa redea ceva dintr-o lume apusa si, probabil, aproape neinteleasa pentru noi, cei ce traim in prezent, in alt secol si intr-o alta lume atat de deosebita de vremurile de atunci.

Este un document istoric, dar si un volum literar, dat fiind talentul autorului de a medita asupra realitatilor unor vremuri apuse si putin cunoscute noua.

Consider ca nu este doar o justificare a aparitiei acestei carti la lumina zilei a istoriei si gindurilor unui om, marcat de o atmosfera necunoscuta noua, celor din secolul XXI, ci si o recunostinta adusa celor dinaintea noastra.

Elena Teodoreanu

OPINIA CITITORILOR