Manuscrisele de la Marea Moartă

Manuscrisele de la Marea Moartă Scopul acestei cărţi este să furnizeze o traducere completă şi sigură a celebrelor manuscrise de la Marea Moartă, în măsura în care textele originale în ebraică au fost deja publicate. Au fost incluse texte ce sunt suficient de bine conservate încât pot fi înţelese. Fragmentele simple, însă, au fost lăsate deoparte, având în vedere că nu are rost a se traduce în mod scindat şi deseori incomplet propoziţii ce sunt desprinse din context. Mai mult chiar, nici o traducere nu este oferită la Cartea lui Isaia sau la alte texte biblice păstrate mult prea fragmentar. Conţinutul Bibliei poate fi citit în engleză şi contribuţia specială a manuscriselor de la Marea Moartă în această sferă intră doar în interesul savanţilor. Această carte se adresează nespecialistului. Nu s-a intenţionat o contribuţie academică independentă la problema (sau problemele) manuscriselor, nici în ceea ce priveşte problema supravieţuirii lor, acestea fiind obişnuitele controverse cu privire la manuscrise. Scopul este doar de a traduce ceea ce se spune în manuscrise şi nu ceea ce se vehiculează cu privire la ele. Autorul are în vedere următoarele: (a) Textele prezente aici au fost compuse în perioade variind între 170 î. Hr. şi 68 d. Hr. (b) Ele au fost păstrate în biblioteca unui lăcaş de cult esenian sau în casa de rugăciuni de la Qumran, dar reprezintă repertoriul religios al Comunităţii eseniene ca întreg. Unele elemente ale acestei literaturi este posibil să fi fost moştenite de Comunitate din surse timpurii. (c) Manuscrisele de la Marea Moartă şi mişcarea religioasă pe care au descris-o ne-au ajutat să reconstituim climatul spiritual de început al creştinismului şi misiunea lui Ioan Botezătorul cu privire la instituirea Bisericii primare. însă manuscrisele nu conţin nici un fel de anticipare a doctrinelor creştine, adică, întruparea, Preoţia, Răscumpărarea sau împărtăşania. (d) Comunitatea religioasă reprezentată în manuscrise crede, aşa cum s-a presupus, într-un "învăţător al dreptăţii" martir şi mesianic, care reapare postum discipolilor săi şi a cărui a doua venire era aşteptată. Titlul "învăţătorul dreptăţii" (mai corect "adevăratul reprezentant al legii") desemnează o funcţie, nu o persoană particulară. Pasajele textului, pe care senzaţionala teorie se sprijină, au fost prost înţelese. Frăţia, într-adevăr, aştepta sosirea unui profetic Învăţător-preot înainte de Veacul de Apoi, însă aceasta nu era a doua venire a unui Hristos martirizat. (e) Este neindicat în prezent să tragem concluzii istorice din texte sau să speculăm cu privire la aluziile istorice cuprinse în ele.