LUNEA INCEPE SAMBATA

LUNEA INCEPE SAMBATA
Arkadi Strugaţki (1925-1991) şi Boris Strugaţki (n. 1933) se numără printre cei mai cunoscuţi scriitori şi scenarişti SF din întreaga lume. În anii ’60 ai secolului trecut, ei au revigorat, prin scrierile lor, antiutopia, devenind extrem de populari în fosta URSS. La începutul anilor ’80 li s-a interzis să mai publice. Din titlurile lor de mare succes fac parte romanele: E greu să fii zeu (1964), Melcul pe pantă (publicat parţial în 1966), A doua venire a marţienilor (1968), Picnic la marginea drumului (1971) – care a slujit ca punct de plecare pentru scenariul fimului Călăuza de Andrei Tarkovski –, Împovăraţi de rău (1988) etc. În romanul Lunea începe sâmbăta, descrierea activităţii Centrului de Analiză a Noţiunilor Cabalistice Inexplicable (CANCI), în stilul alert şi direct cu care ne-au obişnuit cei doi autori, este un prilej de a persifla aberaţiile sistemului comunist şi de a prezenta cu umor şi fineţe tipuri specifice epocii: administratorul obtuz, preocupat de menţinerea „ordinii şi disciplinei“, savantul escroc şi demagog, posesor al unei impresionante colecţii de clişee de gândire, miliţianul vigilent, angajatul care se preface că munceşte etc. Scrisă în anii ’60, într-o perioadă de avânt a cercetării ştiinţifice sovietice, bazată pe inepuizabile resurse de heirupism şi festivism, cartea aduce un elogiu omului de ştiinţă idealist, pasionat, încrezător în misiunea sa de descoperitor al necunoscutului şi în capacitatea sa de „mag“ al lumii moderne.