Lolita

Lolita - Vladimir Nabokov. Impreuna cu romanele Glorie, Ada sau ardoarea. O cronica de familie si cu volumul autobiografic Vorbeste, memorie, romanul Lolita deschide seria de autor „Vladimir Nabokov” la Editura Polirom. Romanul a beneficiat de doua ecranizari indelung discu­tate: cea a lui Stanley Kubrick din 1962, cu James Mason, Sue Lyon si Shelley Winters in rolurile principale si, respectiv, cea a lui Adrian Lyne din 1998, avindu-i ca protagonisti pe Jeremy Irons, Dominique Swain si Melanie Griffith. Din cauza subiectului sau extrem de socant – pasiunea morbida a unui barbat matur pentru o fetita de doisprezece ani –, romanul a fost respins de editori, fiind publicat in Statele Unite abia dupa aparitia sa in Franta. Construita pe schema mitologica a povestirilor cu fauni si nimfe, este insa, inainte de toate, un poem de dragoste inchinat limbii engleze si posibilitatilor sale expresive. „Nu voi regreta niciodata ca am scris. A fost asemenea unui joc frumos de puzzle – pe masura ce-l inventam, ii si gaseam solutia. Bineinteles ca a eclipsat cu totul celelalte scrieri ale mele, dar nu pot sa-i port pica. Un farmec straniu, tandru o invaluie pe aceasta nimfeta mitica.” (Vladimir Nabokov) „A fost interpretata mai ales ca o metafora, poate datorita povestii de iubire atit de tulburatoare. Humbert reprezinta Europa, Lumea Veche, protocolara si cultivata, in timp ce Lolita este asemenea Americii: in floare, atragatoare, dar nu foarte sclipitoare si putin vulgara... Humbert Humbert nu-si poate depasi conditia – juisarea lingvistica este pentru el la fel de importanta ca si satisfacerea libidoului sau captiv.” (Simon Leake) „Cartile lui Vladimir Nabokov ocupa pe rafturile bibliotecii mele cam un metru si jumatate din spatiu, singurul care il intrece fiind Shakespeare… Pentru mine, Nabokov este cel mai important romancier al secolului XX.” (Martin Amis) „Desi lumea ar trebui sa stie ca detest simbolurile si alegoriile (ceea ce se datoreaza in parte vechii mele repulsii fata de magia freudiana si in parte faptului ca nu pot suferi generalizarile nascocite de mitologii si sociologii literari), un lector, altminteri inteligent, care a frunzarit prima parte a cartii a vazut in «Batrina Europa pervertind tinara America», in timp ce alt frunzaritor a inteles ca romanul prezinta «Tinara America pervertind batrina Europa».” (Vladimir Nabokov)