Gravura in mi bemol - Cristian Robu-Corcan

Descriere: O proza scrisa cam cu voluptatea baroca si solemna, estetizant-glaciala, cu care Des Esseintes isi turna in capricii pretios-bizare fantasmele si luxurianta senzoriala. Armoniile si catifelarile onirice ale decadentei, fineturi crepusculare, denudari febrile sau hipnotice, dincolo de care se poate citi o nostalgie adamica, a timpului oprit. Exercitii de suprarealitate, feericul depliat au ralenti vizualism punctat de fervori olfactive. Si peste toate - muzica. Stiti ce inseamna citola, syrinx, chrotta, aulosul, pas-turela, carnascialeschi, museta, morra sau vihuela da mano? (Cititi sa vedeti.) "Domnul Hugo ii dezvaluise un mare secret: profunzimea lucrurilor se naste din lirismul senin al lui Dumnezeu si patetismul tulburator al diavolului". In rest, "toata tristetea lumii se aduna in zapezi. Am iubit o fata din parul careia au cazut cinci ursi polari". DAN C. MIHAILESCU Hugo locuieste in mansarda unei case vechi construite in stil neobaroc. E violonist si e posedat de geniu. Iubeste, isi pierde iubirea. Se ascunde de moarte in apele unui fluviu. Canta si cei care-i asculta vioara isi pierd mintile. Drumul lui duce catre un munte, catre Roma, catre docurile din Napeli, catre fiica alba a unui anticar si inapoi, catre mansarda casei construite in stil neobaroc. Iar prima lui amintire de la Roma e moartea de batranete a unui tantar ce i s-a asezat cuminte pe mana. Gravura in mi bemol nu poate fi povestita. E doar promisiune de poveste. Mereu amanata, niciodata implinita, frumoasa ca plansul unui inger uitat pe lumea asta de un Dumnezeu timid ce poarta nume de om. "Oamenii fac intotdeauna un lung ocol pentru a ajunge de unde au plecat. E in firea lor", spune personajul timid, si fraza lui contine tristetea intreaga a unui roman care, desi nalucire de muzica arsa, se aduna tacut din nenumarate imagini, crampeie de vis cum numai putini pot visa. CATALIN D. CONSTANTIN coordonatorul colectiei