Fatime, naluca dintre dealuri

Horia Suciu, arheolog in Constanta si iubitor de natura, isi construieste o casuta la Cheile Dobrogei impreuna cu sotia sa, Hrisula. Scopul  lor este de a descoperi locuri sacre si mistere in pamantul dobrogean. Hrisula pleaca singura spre Cheile Dobrogei, atrasa in capcana de un interlop din Turcia. Acesta ii promite documente despre genocidul armean, in vederea pregatirii lucrarii de doctorat. Insa o ucide si incendiaza masina. Astfel incat, Horia nu va afla imprejurarile mortii sotiei. Descopera insa ca era, de fapt, armeanca.

Devastat de moartea Hrisulei, Horia se stabileste la Cheile Dobrogei. Acolo o cunoaste pe Fatime, o tataroaica frumoasa cu puteri extrazenzoriale. Se indragosteste de ea si ii propune o calatorie de cunoastere a locurilor sacre incepand de la Adamclisi pana in nordul Dobrogei, la Babadag. Horia il cunoaste pe tatal lui Fatime, Kadar. Afla ca Fatime are o sora geamana, Safie, nascute din mama armeanca. Astfel, Horia afla povestea dramatica a armenilor supusi unui genocid in 1915, dar nerecunoscut de turci, ci pus pe seama unor rafuieli intre turci si kurzi.

Aceiasi interlopi care au ucis-o pe Hrisula, o urmaresc pe Fatime pentru trafic de carne vie. Acestia dau peste Safie, sora geamana, care insa, face un episod de schizofrenie. Interlopii se sperie, ii dau drumul, iar Safie ajunge la manastirea Dervent pentru a se vindeca. Intre timp, Horia pleaca intr-o calatorie cu Fatime. Fata scapa de puterile extrasenzoriale, printr-o experienta ezoterica si pleaca la Babadag unde sora ei geamana, Safie, face nunta cu un armean. Horia este si el invitat la aceeasi nunta si are revelatia ca se implineste si nunta lui cu Fatime, desi nu crede ca a fost nunta lui, ci o vrajitorie a lui Fatime.

Fragment:

„In camera arheologului Horia Suciu toate erau invalmasite. Carti si lucruri aruncate la intamplare pe fotolii, pe canapeaua desfacuta – unde dormea si pe care n-o mai stransese de la moartea sotiei, care se prapadise intr-un stupid accident cu un an in urma. Lasase patul mereu desfacut, dar cu cearsafuri curate, parfumate, amintindu-i de ea, femeia lui, norocul si nenorocul, iubirea si moartea, bucuria si tristetile lui, toate anotimpurile incarcate de imaginea ei de Cleopatra imperiala. Intreaga ei faptura era a unei femei voluptuoase, o grecoaica bruneta, maiestuoasa, cu ochii mari, migdalati, cu o stralucire in care se amestecau umbrele inserarii, asteptand mangaiere si tandrete. Horia o alinta mereu, ii spunea „Regina noptii”, o floare care emana un parfum ametitor numai seara, cand nu mai ramanea din apus decat o dunga vinetie si se aprindeau misterios stelele, una cate una.”

OPINIA CITITORILOR