Eugene Sue, Jidovul ratacitor - Volumul I

Produs al Evului Mediu, povestea lui nu circula in toate tarile crestine (in Romania, amintim, totusi urma talpii Jidovului, la Corbii de Piatra, pastrata in stanca de parca ar fi pasit in ciment proaspat, si tot acolo urmele unui schelet de urias  peste doi metri jumatate inaltime  despre care se crede ca tot ale lui sunt). Iar credibilitatea ei ne pare, in orice caz, indoielnica.

Ipoteza ca legenda s-ar fi nascut imediat dupa moartea lui Iisus Hristos e considerata fara temei de majoritatea exegetilor Bibliei. Evangheliile povestesc, ce-i drept, despre Simon din Cyrene care i-a purtat crucea lui Iisus, dar nu pomenesc nici un cuvant despre Ahasverus, cizmarul din Ierusalim.

Ahasverus, spune legenda, l-ar fi gonit pe Mantuitor atunci cand acesta a vrut sa se odihneasca putin sub povara crucii pe care-o purta spre Golgota. Mai mult chiar, Ahasverus ar fi asmutit evreii, strigand:"Crucificati-l! Crucificati-l!", lucru care, in final, s-a si intamplat. Raspunsul lui Iisus ar fi fost:"Eu ma voi odihni, insa tu vei rataci pana cand ma voi intoarce, la Judecata de Apoi!".

Probabil ca aceasta istorie apocrifa e un produs literar care valorifica legenda potrivit careia soldatul Malchus, paznicul lui Caiafa, a primit ca pedeapsa pentru ca l-a lovit pe Mantuitor, sa alerge vesnic pe sub pamant in jurul crucii pe care a fost rastignit Iisus. Primul document despre paznicul lui Caiafa provine de la un cronicar englez care spune ca, in 1228, un episcop l-ar fi cunoscut pe acest personaj in Muntii Armeniei, unde traia in izolare si purta nume de botez, sperand sa fie iertat, intr-o zi, pentru ceea ce facuse. Tema fost speculata si in secolele urmatoare.

La Forli, in Italia a aparut un sarlatan care spunea ca el este soldatul care l-a lovit pe Iisus, motiv pentru care i s-a pus numele Buttadeus ("cel care loveste").



Numar pagini: 350
Anul aparitiei: 2015