Eneida

Poemul eroic inchinat lui Enneas, cu inaltul sau suflu metafizic (prezis de Bucolica a IV-a, ca si de anumite pasaje din Georgice) era, in fapt, ecoul uriaselor asteptari, comune lumii mediteraneene, care se raspindisera, ca o maree. In aceste timpuri de mari schimbari. Era evident ca macelurile ingrozitoare ale razboaielor civile, uciderile proscrisilor, prabusirea puterilor lumii orientale si inglobarea definitiva a Egiptului, dupa cea a a Syro-Palestinei. In sfera Puterii romane, noua si ferma inaltare a Italiei si a Romei sub o mina forte care sa nu ingaduie nici separatismele Hispaniilor sau Galliei, nici amenintarile, nu atit ale Partilor, cit ale Germanilor. Tracilor, sau chiar Dacilor – totul, totul lasa sa se intrevada nasterea unui 'nou ev'. O, de-ar fi fost un ev de bun augur pentru destinele Romei si ale mult incercatei omeniri!

OPINIA CITITORILOR