Drum intrerupt - De la Portile de Fier pana la Muntele Athos

Continuarea volumului Intre paduri si ape. La pas spre Constantinopol: de la Dunarea de Mijloc pana la Portile de Fier (Humanitas, 2015)

La mijlocul anilor’30, la varsta de optsprezece ani, Patrick Leigh Fermor a pornit din Olanda catre Constantinopol, intr-o calatorie care a fost subiectul a trei dintre cele mai indragite carti ale sale. Cea de-a treia, Drum intrerupt: De la Portile de Fier pana la Muntele Athos, a vazut lumina tiparului abia in 2013, dupa moartea autorului.

„Imaginea celuilalt“ are un maestru inegalabil in persoana lui Patrick Leigh Fermor. Dar cine e, in cazul de fata,„celalalt“? Homo balcanicus, europeanul de pe cele doua maluri ale Dunarii, salbatic, ospitalier, aristocrat, orgiastic, alaturi de care el,„barbarul“ britanic, traieste momente unice.

Cu insusirea uimitoare a englezului de a se acomoda rapid oriunde, PLF invata romaneste, bulgareste, greceste, isi gaseste hogeac intr-o coliba de langa Rusciuk si doarme la fel de adanc in patul somptuos al cutarui aristocrat bucurestean. Printr-o arheologie personala, dibuieste cuvinte definitorii ale sufletului romanesc: doina, dor, zbucium, dar si filonul lui hedonist: tuica, mititei„rulati pe coapsa“ ori femei splendide pe care le priveste„cu ochi de mojic“. Recursul la istorie lamureste climatul balcanic, prea adesea invrajbit, unde dusmania, razbunarea, neuitarea alterneaza cu impacarea vremelnica, cu interactiunea gastronomica ori cu strategia matrimoniala. E anevoie de ales ce ne atrage mai mult: descrierea trufasului Bucuresti interbelic, cu nota lui acuzat occidentala, satul bulgaresc randuit intre rigoare si fatarnicie ori cosmopolitul Munte Athos, unde vietuiesc calugari greci, rusi si romani, intr-o inteleapta detasare de cele lumesti.

Este o perceptie multisenzoriala a omului din acest spatiu ce transforma naratiunea lui PLF intr-un ghid cu perspectiva inedita. Incerci sa-i calci pe urme, caci Drum intrerupt ramane o initiere desavarsita in permanentele spiritului balcanic. (Georgeta FILITTI)

Pravalii cu nume romanesti, printre ele multe firme scrise cu caractere ebraice si cateva cu caractere armene, huruit de tramvaie si, dintr-odata, un furnicar de oameni. Se facea tarziu. Infometat dupa un drum asa de lung, m-am instalat intr-un birt afumat care parea promitator; se numea La Pisica Vesela. Mare parte din fum se ridica dintr-o soba pe a carei plita se frigeau niste crochete in forma de fus, dupa ce un bucatar cu aer blajin le rula cu pricepere intre palmele lui uriase. Am dat de dusca niste tuica, am infulecat o multime de mititei si am baut vin cu nemiluita. Toate erau delicioase, si nu vedeam nici un motiv pentru care sa ma opresc din mancat sau din baut vin. Dupa cum am aflat mai tarziu, exista in Bucuresti un loc unde mititeii erau nemaipomenit de buni fiindca, din cate se zvonea, bucatareasa, o tiganca, ii rula pe coapsa.

Nr. de pegini: 392
Anul aparitiei: 2016

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

✎scrie un review