Despre minciuna. Ratiuni sociale, psihanalitice, spirituale, etice, criminologic-judiciare

Faptul ca am ales sa scriu despre minciuna nu este aleator. Scriu despre minciuna pentru ca vreau sa contribui la o viata mai buna pentru semenii mei. Stiu ca daca nu reusesti sa o identifici, iti va fi dificil sa o probezi. Este important sa traiesti cat mai curat, dar si sa fi trecut prin perioade in care ai mintit. Minciuna nu poate fi inteleasa de la un amfiteatru virtual de unde se dau lectii de morala si etica. Dar o minciuna morala poate fi inteleasa daca intelegi ca minciuna este una dintre fantomele din creier („Fantomele din creier” este una din cartile lui V.S. Ramachandran scrisa impreuna cu Sandra Blakeslee). Adica una din realitatile construite pe baza unor emotii, in sensul in care „creierul meu a construit experienta emotiei” (Feldman Barrett,2017, p. 15).
In cazul minciunii, toate cazurile in care am fost nevoiti sa mintim au condus la a experimenta anumite emotii: frica, teama, furie, razbunare, neputinta, umilire, incompetenta, slabiciune, inadaptare, agresivitate. Acest complex de emotii se cristalizeaza in timp sub forma unor nuclei centrali care ne directioneaza actiunile intr-o directie anume. Acest gen de minciuna, de exemplu, va duce atat la un comportament submisiv in cuplu, dar si la unul de „ratoire”. Pentru ca minciuna construita emotional din frici, furii, neputinte, umiliri, agresiuni se va exprima fie prin mecanisme de aparare (defensive), fie prin cele de adaptare (coping). In ambele cazuri, emotia este construita din felul in care creierul nostru, prin mediu, a decis sa-si realizeze designul propriu de exprimare comportamentala.

Autorul
20 octombrie 2020
Bucuresti

OPINIA CITITORILOR