Carmen Sylva. O artista pe tron, un monument de sensibilitate

Prima Regina a Romaniei moderne, Elisabeta, a fost o demna purtatoare de coroana, sub a carei infatisare austera se ascundea, in fapt, un suflet de poet. De altfel, istoria o va retine mai degraba sub pseudonimul sau literar decat sub augusta titulatura princiara!

Dar, dincolo de preocuparile pentru penita si acuarele, in inima Reginei a fost intotdeauna o mare tristete. Si-a pierdut unicul copil, o fetita, rapusa timpuriu de una din bolile copilariei, pentru care, in acea vreme nu exista vreun antidot. Apoi, s-a atasat de Elena Vacarescu, dar s-a vazut deposedata brutal si de fiica sa adoptiva, pe care Guvernul si Regele au izgonit-o din tara pe considerente dinastice si constitutionale. Nepotul lui Carol, Principele Mostenitor Ferdinand, se indragostise de fata, insa legea tarii nu-i permitea sa o ia de nevasta. Situatia a condus la o mare raceala si, apoi, la o instrainare de propriul ei sot incoronat, dupa care a urmat chiar un exil neoficial. Impacarea cu sine si cu propriul sot a venit, totusi, in cele din urma, atunci cand batranetea numai senina nu-i putea fi din cauza contextului international intunecat, grevat de norii amenintatori ai razboiului care se apropia inexorabil…

Personaj atipic pentru peisajul dinastic european al epocii sale, Regina Elisabeta a facut de toate, inclusiv reclame pentru o masina de scrisa si o marca de tigarete, ceea ce reaminteste, peste timp, doua dintre marile sale pasiuni: literatura si… fumatul!

Regina, scriitoare, mecena si binefacatoarea tuturor oropsitilor, dar o mama profund nefericita

Secretele unui mariaj de aproape o jumatate de secol. Episodul Elena Vacarescu si exilul

Altfel de iubire – rara prietenie cu Pierre Loti

Epilog la malul marii

OPINIA CITITORILOR