Bal mascat

... Andi era gata. Se privi in oglinda. Intalni privirea Magdei: avea ochi evlaviosi de vestala in fata flacarii altarului.

Il astepta cu vaporizatorul de colonie.

Rasuna o bataie la usa.

— Intra.

Aparu servitorul.

— V-asteapta masina.

Andi mai trecu o data prin vastul birou, aruncand o privire recapitulativa asupra notelor discursului pregatit pentru banchet. Le lasa acasa. Vorbea fara note, fiindca marile emotii trebuie sa apara spontan ca si lacrimile, nedand impresia premeditarii.

Se duse la fereastra: dadea pe strada Lapusneanu. Rasarise luna undeva deasupra dealurilor. Orasul era alb in umbra. Privi Iasul de sus, recapitulativ, cum privise si notele discursului inchinat Iasului si iesenilor.

O saruta distrat pe Magda, care-l insoti pana la scara de jos.

Se sui in somptuoasa limuzina.

Pe strada Lapusneanu, toate privirile se intorceau dupa limuzina asupra careia iesenii vedeau plutind un zimbru, stema glorioasei Moldove de odinioara.

Descinse.

Fu intampinat cu aplauze, ecou iesan al celor din Parlament...

Romanul a insotit pasii eroului sau pana la acest din urma prag - al apoteozei iesene - de la care incepe balul mascat al istoriei contemporane.

Marelui, lucidului si solitarului meu prieten, domnului G. Ibraileanu, omagiul acestei razvratiri.

IONEL TEODOREANU

OPINIA CITITORILOR