Adrian Paunescu, Ultrasentimente. Mieii primi. Fantana somnambula

Adrian Paunescu se hranea sufleteste cu multimi! Dar aceasta propensiune nu era demagogica, ci expresia unei mari generozitati; cercul sociabilitatii sale era nemasurat, pentru el ceilalti existau in absolut. Iar intinderea disponibilitatii sale omenesti pare, retrospectiv, neverosimila. Glorios literar de tanar, regasindu-se peste ani aproape doborat de evolutia unui destin complex, el isi va regasi, printr-un veritabil„asalt al maselor“, locul de poet de prima importanta.

ILIE CONSTANTIN

Nr. de pagini: 380
Anul aparitiei: 2011