Acasa, volumul I

„A stat o clipa pe ganduri. Erau zece ani de cand nu s-au mai vazut si ea stia ca nu exista posibilitatea de a da timpul inapoi, dar nostalgia unor vremuri de vis, dorul dupa un prieten drag, pe care isi dorea sincer sa-l revada, a facut-o sa spuna da. Nu s-a intrebat de unde ii stie numarul de telefon si nici ce stie despre noua ei viata ci a spus da, sperand sincer ca si unul si altul si-au pastrat unul altuia o amintire duioasa. Dupa tot ce a fost intre ei merita sa se mai vada o data. Sa-si vorbeasca. Sa depene amintiri. Sa descopere ce din frumusetea lor de alta data a mai ramas de oglindit din ochii unuia intr-ai altuia. In timp ce se imbraca si-a amintit de un vers scris de ea cand era liceana indragostita si il recita soptit:

Nu m-am vazut in ochii nimanui

Atat de frumoasa

Ca in ochii tai...”

(fragment)

OPINIA CITITORILOR