Tristan Tzara

 Inceputurile literare ale lui Tristan Tzara (Samuel Rosenstock, n. Moinesti, 1896 − d. Paris, 1963) nu sint foarte indepartate de sfidator-extravagantele experimente de la ZUrich, unde se va naste miscarea DADA. Ajuns in Elvetia in 1915, Tzara il cunoaste pe Hugo Ball, artist german; impreuna cu el, cu Jean Arp, Richard Huelsenbeck si Marcel Iancu, Tzara participa in 1916 la proiectul Cabaretului Voltaire, un loc al artei libere si entuziaste, deschise oricarei formule, oricit de excentrice.   Amestecul » ...mai mult de poezie, arte vizuale, performance si coregrafie capata in scurt timp numele DADA, a carui paternitate e revendicata de Tzara. Pina in 1925, Tzara scrie texte in spiritul DADA (Prima aventura cereasca a domnului Antipyrine, 1916; Douazeci si cinci de poeme, 1918) si manifeste ale miscarii, reunite in volumul Sapte manifeste Dada (1924). In 1920 ajunge la Paris si se apropie de grupul lui Andre Breton, descoperind entuziast suprarealismul (Omul aproximativ; Eseu despre situatia poeziei, 1931) si colaborind la Surrealisme au service de la revolution, dar mai tirziu se desparte de el, la fel cum se va distanta in anii ’50 de categoria de „arta angajata” propovaduita de Sartre, careia ii va opune angajamentul total al creatorului in literatura.   In octombrie 1956, cu o saptamina inainte de Revolutia din Ungaria, isi anunta dezacordul fata de ideologia comunista si fata de contextul politic contradictoriu, iar protestele sale sint aplaudate de mai vechiul sau prieten, Andre Breton. Se va retrage apoi si, fara sa renunte la poezie, va face cercetari aprofundate ale operelor lui Francois Villon si Rabelais. In 1961 primeste Premiul International de poezie Etna-Taormina. Moare la Paris, doi ani mai tirziu.