Tradarea Romaniei socialiste in viziunea unui ofiter de securitate

Istoria epocii contemporane, cu atat mai mult cea recenta, nu poate fi abordata fara a se cunoaste intr-o masura cat mai mare istoria serviciilor secrete. In perioada contemporana si recenta, intreaga evolutie a omenirii este influentata decisiv de serviciile secrete. Or, cea mai mare parte a istoriografiei internationale face referiri lapidare asupra impactului actiunii acestor institutii asupra evenimentelor. Ani de zile, istoriografia oficiala a statelor din Occident si din Orient a ocolit prezentarea rolului si locului serviciilor secrete in derularea fiecarui eveniment in parte si a tuturor in ansamblu. Rezultatul este aparitia unui mare numar de lucrari de istorie contemporana si recenta care nu ating nucleul vital al evenimentelor, carora le lipseste o parte insemnata a esentialului.

In acelasi timp, istoriografia traditionala, nascuta inca din secolele antichitatii, a pus accent decisiv pe domnia documentului. In lipsa unor documente solide, clarificatoare, istoricii nu porneau pe drumul cercetarii evenimentelor, socotindu-le prea apropiate de momentul unor necesare abordari stiintifice. Aceasta mentalitate, greu de contestat din punct de vedere stiintific, s-a pastrat pana in zilele noastre. Or, pe parcursul epocii contemporane si recente, serviciile secrete ale statelor au preluat controlul asupra documentelor, le-au ascuns de ochii opiniei publice si, adeseori, de ochii decidentilor politici. Serviciile de informatii au ajuns sa controleze integral toate arhivele si au cenzurat desecretizarile. In multe state, precum in fosta Uniune Sovietica, secretizarea unor documente s-a facut: cu sigla „Pentru eternitate”, ceea ce determina cercetatorii de istorie contemporana si recenta sa caute, pe langa documente, surse alternative de aflarea adevarului, apeland, in primul rand, la memorialistica si la investigatii proprii sau la cele ale unor jurnalisti. Din aceasta cauza, apreciem ca pentru istoria contemporana si recenta documentele raman sursa cea mai importanta de cunoastere, dar rolul memorialisticii si al investigatiilor a crescut foarte mult.

Din studiul realizat de diversi cercetatori in arhivele fostei Securitati, din informatiile pe care am reusit sa le adunam, din dezvaluirile unor ofiteri din fosta Securitate, inclusiv oameni cu functii de comanda, rezulta cu claritate ca dintre documentele intocmite pe parcursul existentei institutiei (1948-1989), o mare parte au fost sustrase, altele au fost distruse, unele au fost falsificate, unele au fost instrainate catre servicii secrete „partenere” din Tratatul de la Varsovia si apoi din NATO, unele au fost retinute de MApN, imediat dupa 22 decembrie 1989, iar unele documente, care au fost apreciate ca mai prezinta interes operativ, au fost retinute in arhivele SIE si ale SRI. De asemenea, multe dosare au fost sustrase de ofiteri de securitate, din initiativa proprie, pentru a fi folosite in interese personale, cu deosebire dintre acelea aducatoare de profit imediat. Ca urmare a acestei situatii, pentru istoricii care au acces in prezent la arhivele secrete ale tarii, dar si pentru cei care vor dori in viitor sa cerceteze, atunci cand va expira termenul legal de secretizare, documentele foste secrete nu vor putea ilustra in intregime istoria institutiei, implicit istoria tarii. Tabloul pe care il contureaza arhivele fostei Securitati este unul atat incomplet, cat si deformat de aceste sustrageri/distrugeri/furturi/falsificari de inscrisuri.

Din aceasta cauza, dupa cum aratam si mai sus, referindu-ma la situatia general valabila pentru istoria contemporana si recenta, pentru cercetatorul istoriei Securitatii regimului socialist de stat din Romania, devine tot mai imperios necesara documentarea alternativa, din surse directe, inclusiv din memorialistica unor cadre ale fostei Securitati si ale institutiilor colaboratoare ale acesteia din sistemul de aparare si de ordine publica, ale unor demnitari de partid si de stat, a unor membri de familie ai actorilor momentelor de istorie si a oricaror persoane, care, intr-un moment sau altul au fost in situatia de a se afla in apropierea unor desfasurari de evenimente, sau de luare a unor decizii. Desigur ca sunt de o mare importanta si documentele straine despre istoria contemporana si recenta a Romaniei, in general si a fostei Securitati, in special.

Din acest punct de vedere, in istoriografia contemporana si recenta, pentru istoria Securitatii sunt de o mare importanta lucrarile istoricului american Larry L. Watts, care aduce in analiza documente din arhivele SUA, ale fostei Stasi, ale fostului Tratat de la Varsovia etc. Cu talent, pasiune si o foartre buna cunoastere a serviciilor secrete romanesti, asupra carora a avut ascendentul de a fi fost vreme indelungata responsabil cu reformarea lor, Larry L. Watts a putut contura imagini profunde si reale ale evenimentelor. Pentru mine, ca istoric, este o bucurie sa constat ca lucrarile reputatului istoric nu contrazic nimic din ceea ce am afirmat in cercetarile mele, ci, din contra, confirma o parte din ele. Acest lucru imi da curajul sa continui cu acelasi entuziasm.

In acelasi timp, analizand memorialistica ramasa de la comandantii fostei Securitati, respectiv seful DSS, adjunctii sefului DSS si sefii de directii, ca si declaratiile date de acestia in fata Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” si a unor procurori militari si civili, ca si in fata unor instante de judecata, putem spune ca istoricii au aflat majoritatea informatiilor pe care le-au putut afla. Generalul Vlad a lasat cele doua carti de memorii/amintiri, publicate de Aurel Rogojan si Alex Mihai Stoenescu si a plecat din viata. De asemenea, au murit ministrul Postelnicu, generalii Stamatoiu, Bucurescu, Macri, Mortoiu, Alexie, Vasile, Plesita, Doicaru etc, toti detinatori de secrete privitoare la complotul din decembrie 1989 si la legaturile lui cu serviciile secrete straine care au atacat Romania in decembrie 1989. Din aceasta cauza, in perioada urmatoare, asteptam dezvaluiri din partea unor cadre ale aparatului de Securitate care au actionat in linia a doua.

Intre copertile acestor pagini, impreuna cu domnul colonel Ioan Balba, ne propunem sa facem referiri la aspecte din istoria activitatii Securitatii din Romania, cu deosebire in domeniul economic, in perioada dictaturii de dezvoltare. Subiectul este deosebit de important si clarificarea modului in care a actionat fosta Securitate, pe diverse paliere ale activitatii ei, are menirea sa usureze analizele, sintezele si concluziile care se trag privitor la aceasta perioada din istoria Romaniei. De asemenea, vom face referiri si la modul in care au actionat in domeniul economic autoritatile guvernamentale si politice ale Romaniei socialiste, luarea deciziilor si punerea lor in practica implicand diverse institutii.

Domnul colonel Ioan Balba evidentiaza si rolul negativ pe care l-a jucat lipsa de informare a marilor decidenti in domeniile economie si administratie, pe de o parte si dezinformarea acestora, pe de alta parte.

Apeland la memorialistica, cercetatorul are o misiune foarte importanta si grea, privitor la dezvoltarea capacitatii sale de a retine esentialul si de a pune semnul de intrebare in fata tuturor marturiilor si amintirilor unor actori ai evenimentelor. Nu toate marturiile sunt de buna credinta. Multi dintre cei care fac dezvaluiri le fac interesat sa distraga atentia cercetatorilor de la unele adevaruri care se doresc a fi ascunse, de la propriile fapte reprobabile, de la decizii antinationale, pana la crime sau devalizari de bunuri publice si private.

Din acest punct de vedere, privitor la subiectul prezentei carti de istoria regimului socialist de stat din Romania, este suficient sa mentionez, ca un fel de etalon de incercare de manipulare, lucrarea lui Aurel Rogojan, care ne prezinta discutii ale autorului cu generalul Iulian Vlad si texte ale generalului Iulian Vlad, lucrare publicata dupa decesul fostului sef al DSS. Impreuna cu cercetatorul Cristian Troncota, am dovedit incontestabil unele dintre falsurile produse de Aurel Rogojan in cartea mentionata, ca si in suplimentul nr. 2/2018 al ziarului „Cotidianul”, in care autorul mentionat a publicat texte legate de memoriile genralului Vlad. Am facut aceasta necesara deconspirare de falsuri in articole de presa si in cartea Corvin Lupu, Cristian Troncota, Prabusirea mitului Securitatii. Adevaruri ascunse despre generalul Iulian Vlad si istoria Securitatii regimului comunist din Romania, Editura Elion, Bucuresti, 2018. Desigur, in memorialistica istoriei Securitatii sunt multe afirmatii care trebuie preluate critic, unele nici nu ar trebui preluate, iar altele au nevoie de a ramane in ”stand by”, pana cand alte dovezi vor permite determinarea, clasificarea si aducerea lor in circuitul istoriografic.

Desigur, unele dezvaluiri memorialistice ale unor momente operative din istoria Securitatii s-au facut in revistele asociatiilor cadrelor militare in rezerva si in retragere din SIE si din SRI, respectiv „Periscop” si „Vitralii-lumini si umbre”. Redactiile revistelor si autorii articolelor nu au dorit sa intre in zona „interzisa” a activitatii Securitatii, cu toate ca institutia a fost desfiintata prin lege cu trei decenii in urma, cu toate ca institutia a fost deconspirata prin lege ca fiind o institutie de politie politica represiva, ca institutia desfiintata, „moarta”, nu mai poate avea secrete. Arhiva Securitatii a fost predata CNSAS, pentru a fi la dispozitia cercetatorilor si persoanelor interesate. Imprejurarea ca serviciile secrete actuale au retinut o parte din documentele fostei Securitati si nu le-au predat integral CNSAS nu este in masura sa schimbe concluzia ca Securitatea nu mai are din punct de vedere juridic secrete. In aceasta viziune logica, fostii ofiteri ai fostei Securitati pot sa contribuie linistit la promovarea adevarului, fara ascunzisuri, fara manipulare si fara sa raspunda juridic pentru devoalarea fostelor secrete ale fostei institutii. De altfel, nici un ofiter al fostei Securitati dintre cei numerosi care au facut dezvaluiri nu a avut de suferit si nu a fost chemat sa raspunda pentru ca si-ar fi incalcat juramantul dat fostului regim socialist de stat.

Retinerea multor ofiteri de securitate de a spune adevarul despre operatiunile fostei Securitati, fostei Securitati, vine de la presiunea pe care au exercitat-o securistii fundamentalisti, mai ales cei din aripa tradatoare a institutiei, cea care s-a raliat actiunii serviciilor secrete straine, in primul rand sovietice, care au atacat Romania in decembrie 1989, presiune pe care au exercitat-o asupra masei mari a ofiterilor de securitate, respectiv a ofiterilor care si-au facut datoria fata de tara, care si-au respectat juramantul, care nu au participat la jaful sistemului economico-financiar al Romaniei.

La nivelul opiniei publice, exista putina incredere in afirmatiile ofiterilor fostului aparat de securitate si acest fapt are justificari, unele obiective, altele subiective. Dar nu toti ofiterii de securitate mint, manipuleaza si cultiva „mitul generalului Vlad”, cu toate exagerarile si neadevarurile lui. In prezenta carte dialoghez cu un ofiter de securitate care, in apropierea varstei de 80 de ani, cu mintea in stare perfecta, s-a decis, cu acordul familiei sale, sa spuna adevaruri pe care, domnia sa si colegii lui le-au ascuns decenii la rand, dintr-o solidaritate de grup interesat, care nu a fost benefica tarii si, dupa parerea mea, nu a fost benefica nici ofiterilor de securitate loiali juramantului dat. Cand m-a abordat si mi-a dezvaluit intentia de a-si scrie amintirile si dorinta de a colabora cu mine in acest sens, am raspuns afirmativ pe loc si am incurajat demersul. Un asemenea gand curat, nu poate fi intampinat cu refuz, indiferent de alte proiecte, sau de presiunea timpului, cel mai important capital al unui cercetator.

La aflarea adevarului despre istoria Securitatii regimului socialist de stat din Romania au contribuit si alti numerosi ofiteri de securitate, dar si de alte arme, autori de lucrari sau de declaratii date in cadru oficial, care au dezvaluit aspecte care s-au validat in cursul cercetarilor. Astfel, cu riscul ca voi omite pe unii autori, voi mentiona intr-o ordine aleatorie pe col. Ion Sandu, col. Dumitru Rasina, gen. Aron Bordea, cpt. Viorel Rosu, col. Alexandru Bochis-Borsanu, col. Titu Simon, gen. Neagu Cosma, gen. Nicolae Plesita, gen. Emil Macri, col. Valentin Raiha, col. Constantin Sava, col. Constantin Monac, col. Constantin Aioanei, gen. Cristian Troncota, cpt. Constantin Vasile, col. Valentin Vasilescu, col. Alexandru Sauca si multi altii.

Desigur, pentru clarificarea intregului ansamblu al istoriei reale a Securitatii, cu deosebire a aspectelor foarte ascunse de fostul regim si mai ales de fostii ofiteri de securitate, un merit care nu poate fi ignorat apartine jurnalistilor investigatori. Tot in ordine aleatorie, dintre acestia eu ii mentionez pe Valentin Zaschievici, Claudiu Zamfir, Liviu Valenas, Eugen Ciufu, Ionut Tene, Marius Tuca, Razvan Belciuganu, Vasile Surcel, Ionel Stoica, Virgil Burla, Gabriela Stegarescu, Radu Portocala, Viorel Patrichi, Luca Iliescu, Ondine Ghergut, Grigore Cartianu, Cristian Delcea, Adrian Voinea, Andrei Craciun, Dan Badea, Vladimir Alexe, Iosif Costinas si multi, multi altii.

De asemenea, mentionez ca datoram mult istoricilor, cei care au contribuit in cea mai mare masura la elaborarea unor lucrari care se constituie in coloana vertebrala a reconstituirii istoriei Securitatii, implicit a istoriei Romaniei, cele doua neputand fi separate. In timpul regimului socialist de stat subiectul istoriei Securitatii a fost unul tabu. Doar in anumite momente importante, in mod deosebit in perioada 1965-1968, in presa centrala din Romania au aparut articole de presa in care s-au facut referiri la anchetele facute de Partidul Comunist in Securitate, sub comanda unor generali din MApN, anchete privitoare la abuzurile Securitatii, incepand, in mod deosebit, cu cele care il priveau pe ministrul Alexandru Draghici si doi principali adjuncti ai sai, seful Securitatii Gheorghe Pintilie (Timofei Bodnarenko) si adjunctul sau, Alexander Nikolschi (Boris Grünberg). In primul deceniu de dupa decembrie 1989, subiectul a inceput sa fie abordat in articole de presa. Chiar daca din punct de vedere stiintific, aceste abordari comporta numeroase si justificate critici si/sau rezerve, mai ales din partea unor istorici, suntem de parere ca cercetarea fiecarui eveniment trebuie sa aiba un inceput si cu cat acest inceput este mai timpuriu, cu atat mai repede se poate ajunge la aducerea subiectului dat in discutia istoricilor si la formularea unor prime concluzii, toate acestea avand menirea sa catalizeze cercetarea.

In prezenta noastra lucrare dorim sa valorificam experienta mare adunata intr-o viata de munca in cadrul Securitatii a colonelului in retragere Ioan Balba.

Consider randurile colonelului Ioan Balba nu doar randuri autobiografice, ci chiar o declaratie-angajament de a participa prin scris la aflarea adevarului si evidentierea unor situatii, decizii, fapte, care trebuie evitate in viitor.

Col. Ioan Balba este autorul unei carti, Adevarul despre Securitate, Editura Eurograph, Cluj-Napoca, 2010, pe care eu am apreciat-o si care ne-a oferit amandurora motivatii suficiente pentru a relua discutia despre istoria Securitatii, punand accent pe problematica economico-financiara, domeniul sau de competenta si de activitate.

Dupa cum aratam mai sus, consideram ca recuperarea memoriei fostilor ofiteri de Securitate este necesara cercetarii istoriei contemporane si recente a Romaniei. In anul 2009, ACMRR-SRI (la ora aceea, presedinte col. (r) Filip Teodorescu si presedinte de onoare gen. col.-ret. Iulian Vlad) a infiintat revista „Vitralii-lumini si umbre” (redactor sef prof. univ. dr. gen. bg. SRI (r) Cristian Troncota). Proiectul prevedea si recuperarea memoriei ofiterilor fostei Securitati, in scopul de a face cunoscut adevarul istoric privitor la aceasta institutie, cu „luminile” si cu „umbrele” ei, cu convingerea plina de buna-credinta a redactorului-sef ca adevarul va face societatea romaneasca mai libera si, poate, „ne va mantui”. Multi dintre noi eram convinsi ca o mare parte din fenomenele negative din societatea romaneasca de dupa decembrie 1989 se datoreaza ignorantei unei mari parti a opiniei publice, manipularii din jurul evenimentelor importante care au avut loc si care ne marcheaza decisiv prezentul si viitorul. Ne referim in primul rand la revolta populara si la lovitura de stat din 22 decembrie 1989, dar si la traseul politic ulterior al tarii, la mineriade, la prezenta in Romania a catorva zeci de mii de luptatori sovietici, pana in octombrie 1990, la „Piata universitatii”, la activitatea Securitatii, la jefuirea rezervelor tarii, la lichidarea economiei romanesti si la inlocuirea ei cu o economie straina, la instrainarea resurselor naturale, a bancilor, a societatilor de asigurari, a distributiei energiei si apei potabile, a pamantului tarii etc.

Dar conducerea ACMRR-SRI nu a fost de acord sa publice in „Vitralii” decat „luminile” Securitatii, ceea ce a condus la divergente de opinii, urmate de inlaturarea istoricilor care au dorit sa scrie adevarul intreg, in frunte cu profesorii Cristian Troncota, Corvin Lupu, Ioan Chiper. Alti istorici valorosi din colegiul revistei s-au retras in tacere, fara sa mai publice (Gheorghe Buzatu, Dinu C. Giurescu si, mai nou, Alex Mihai Stoenescu). Astfel ca revista „Vitralii” publica un sir de laude la adresa Securitatii, toate „umbrele” fiind aruncate in seama altor institutii, cu deosebire a fostului partid unic si mai ales in seama fostului conducator al statului, Ceausescu, cel pe care Securitatea s-a chinuit atat de mult si timp atat de indelungat, sa-l inlature si sa-i ia puterea si controlul asupra tarii.

In aceste conditii, consideram ca toate demersurile pentru recuperarea memoriei fostilor ofiteri de securitate care doresc sa promoveze adevarul, in toata cruzimea lui, este un demers important. Cunostintele vor intra in circuitul cu care opereaza cercetatorii, vor fi intoarse pe toate fetele si vor putea contribui, cum spuneam, la promovarea ADEVARULUI, singurul egal al lui Dumnezeu.

Pentru unii dintre noi, aflarea adevarului si promovarea lui este un adevarat miraj. El devine o pasiune de neinvins, ca un viciu pe care nu-l poti invinge, indiferent de repercusiuni. De tanar, i-am compatimit pe colegii mei care ocoleau zonele dureroase ale cercetarii unor evenimente istorice cu conexiuni cu caracter politic, preocupati sa nu cumva sa supere pe cineva cu adevarurile la care ajung pe parcursul cercetarii. Prea multi istorici se preocupa sa fie agreati de sistem, sa le fie deschise portile afirmarii prin ocolirea adevarurilor dureroase. Mai grav mi s-a parut totdeauna ca unii dintre acesti colegi de breasla ajung sa-i contrazica pe cei care spun adevarul, fara sa le pese ca aduc deservicii mari stiintei si fara sa le pese, ca peste ani, cand adevarul invinge, ei vor fi compromisi. Mirajul trairii momentului, a unei false glorii, le vine din sustinerea stramba a intereselor politice ale unei perioade.

Deci, afirmam cu tarie ca intreprindem demersul nostru cu cea mai mare buna-credinta, fara sa dorim sa facem jocuri de interese efemere. Din acest punct de vedere, ne lovim adeseori de neincrederea celor care nu pot sa-si inchipuie ca mai exista cercetatori, investigatori si memorialisti care nu slujesc forte interne sau externe interesate de anumite proiectii la nivelul opiniei publice, asa cum, pe nedrept si fara nici un fel de probe, am fost acuzat eu insumi de unii securisti fundamentalisti, sustinatori ai mitului patriotismului conducerii Securitatii, cu deosebire al gen. Iulian Vlad, prezentat ca fiind un adevarat erou! Avem deplina incredere in timpul care clarifica si cristalizeaza adevarul, iar timpul lucreaza in favoarea noastra.

Il felicit pe col. Ioan Balba pentru optiunea sa de a contribui la aflarea unor adevaruri ascunse din perioada de activitate a domniei sale si pentru ca abordeaza aspecte care tin de omerta impusa ofiterilor fostei Securitati de catre unii comandanti fundamentalisti, incepand de imediat dupa decembrie 1989 si continuand pana astazi, cu toate ca institutia Securitatii s-a desfiintat prin lege si chiar daca majoritatea cadrelor ei au fost recuperati individual si au continuat sa lucreze in favoarea celor care au preluat puterea in 22 decembrie 1989, in urma loviturii de stat.

Recuperarea memoriei unor importanti ofiteri superiori ai aparatului fostei Securitati, reprezinta un obiectiv al istoriografiei romanesti, a carui importanta deosebita nu mai este cazul sa o relevam.

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review