Mama (roman)

Pe coperta: Nicolae Grigorescu, Batrana carpind, pictura pe panza, 55 cm x 40,5 cm, 1867, Muzeul National de Arta al Romaniei

Traducere din limba italiana, Cuvinte introductive si Biografie de ?tefan Damian,

laureat al Ordinului „Steaua Italiei” in grad de Cavaler (2018)

Romanul Mama (1920) este o opera de maturitate in care sunt recurente argumente dragi autoarei, pe care cititorul roman le va putea descoperi parcurgand paginile de intense trairi sufletesti, analize psihologice generate de adeziunea la realitatea traita, in care Deledda si-a dovedit calitatile. Singuratatea, daruirea, framantarea sufleteasca, teama de celalalt, reticenta, masca individualizeaza multe personaje, fie ca au un nume (Agnese, Paulo), fie ca reprezinta o categorie, cum este cazul mamei. Drama interioara a celor doua femei provine din contrastul social: cea dintai traieste o pasiune (scandaloasa in lumea catolica) pentru un preot, iar cealalta, o drama interioara profunda pentru posibila naruire a realizarilor sale obtinute printr-o viata de renuntari. Intre acestea se inscrie drama spirituala a lui Paulo, caruia conditia de preot ii impune sacrificarea iubirii pamantesti. Dar mandria, asemenea celei a eroinelor din tragediile antice, nu le permite sa se releve comunitatii, iar dramele interioare raman enigmatice pentru cei din jur. In absenta comunicarii, aparenta trebuie salvata chiar prin sacrificiul vietii. Realizarea sociala a fiului, pastrarea pozitiei sociale, a aparentei sunt idei-argument care caracterizeaza psihologia eroilor deleddieni. Diferenta dintre icoana ideala a virtutii si realitatea din spatele ei, dubla tradare a lui Paulo: a iubirii carnale pentru Agnese si a iubirii ideale pentru Mantuitor demoleaza increderea mamei in superioritatea fiului si o asociaza cu rusinea si decaderea de pe o treapta sociala privilegiata. (?TEFAN DAMIAN)

Fragment din romanul Mama

„In sat nu se mai vedea nici o lumina, nici un fuior de fum. Casele sarmane, catarate pe povarnisul inierbat dormeau ca doua randuri de oi, la umbra bisericutei cu clopotnita ingusta, adapostita sub povarnisul ce parea un cioban sprijinit in bata.

Insirati in fata parapetului din piateta din fata bisericii, arinii se zbateau furiosi in vant, negri, ravasiti, ca niste monstri. Fosnetului lor ii raspundea plangerea plopilor si a trestiilor din vale. Nelinistea agitata a mamei care isi urmarea copilul se amesteca cu toata durerea aceea nocturna, cu gafaitul vantului si cu acoperirea lunii de nori. Pana atunci ea isi mai facuse iluzii ca il va vedea coborand in sat sa viziteze vreun bolnav; dar, uite, alerga de parca ar fi fost dus de Necuratul catre casa cea veche de sub povarnis. Iar in casa aceea nu traia nimeni altcineva decat o femeie sanatoasa, tanara, singura…”

Despre GRAZIA DELEDDA: (1871–1936) s-a nascut in Nuoro, Atena Sardiniei, astazi, un focar de genii si minti stralucite. Dar pe atunci, in satucul dintre munti, fetitele erau invatate sa coasa, nu sa viseze. La varsta de 9 ani, a trebuit sa paraseasca scoala. Pentru o fata, educatia era considerata inutila. Dar Grazia nu a renuntat. A continuat sa studieze singura, in secret, hranindu-si mintea si sufletul prin pasiunea cititului. Incepe sa scrie la 16 ani. Publica prima carte in 1890, ceea ce ii aduce o uriasa bucurie. Dar familia o dezaproba, oamenii susotesc, preotul o condamna. O femeie trebuie sa aiba grija de casa, nu sa scrie romane. Este batjocorita, umilita si criticata doar pentru ca s-a nascut femeie. Dar Grazia este o fire independenta, are o vointa de fier si o putere de munca extraordinara. Scrie noaptea, cand toata lumea doarme. ?i-a dorit sa evolueze, a parasit Sardinia, s-a mutat la Roma, unde s-a casatorit cu Palmiro Madesani, un barbat care a crezut in ea si a iubit-o cu adevarat. A incurajat-o sa-si urmeze visele, i-a fost agent literar si secretar.

Grazia Deledda publica peste 50 de carti in mai putin de 50 de ani. Este singura italianca laureata a Nobelului pentru Literatura. Luigi Pirandello si alti scriitori ai timpului si-au aratat nemultumirea in 1926, cand cea mai mare recunoastere literara a fost acordata unei „gospodine din Sardinia”, cu educatie elementara. Grazia a fost un model feminin pentru multe femei atat in epoca in care a trait, cat si dupa ce s-a stins, in 1936. Lectia sa de viata vorbeste despre faptul ca si femeile se pot implini profesional si intelectual. Ca universul lor nu este marcat de cei patru pereti ai casei. Iar menirea lor nu este doar de a procrea si de a se dedica total familiei. Romanele Graziei Deledda despre femei fragile, in aparenta, dar extrem de puternice, in realitate, sunt citite in intreaga lume, cu mult interes, la peste un secol distanta temporala, mentala si emotionala de momentul scrierii lor. Mesajele transmise prin povestile de viata din cartile sale sunt, in continuare, de actualitate, dovada ca nici in secolul XXI discriminarea femeilor nu a disparut complet. Prin viata si opera sa, Grazia Deledda inspira si da speranta femeilor ca isi pot depasi conditia prin munca, creativitate si inteligenta. (ALINA HUCAI)

Biografia traducatorului:

?TEFAN DAMIAN, profesor universitar, editor, traducator, eseist, romancier si poet, s-a nascut in 1949, la Hodos-Bodrog (Pecica, Arad). A absolvit Facultatea de Filologie a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca (1972). Doctoratul in italiana, la Universitatea din Bucuresti, cu o teza despre Federigo Tozzi, autor pe care, de altfel, l-a si tradus in romaneste. Redactor al revistei de cultura Echinox. A lucrat in diferite institute de cultura si a fost redactor de literatura la Editura Dacia din Cluj-Napoca. Incepand cu anul 1993, a predat italiana la Universitatile din Alba Iulia si Cluj-Napoca. A tradus peste 50 de volume de proza, poezie, eseistica, istorie, din italiana in romana si 20 din romana in italiana. A obtinut diferite recunoasteri literare in Romania (Premiul UTC, 1981, pentru romanul Nunta si de doua ori Premiul Filialei Cluj pentru traduceri) si in Italia („Il cavaliere di Capestrano”, 2005, ex aequo, Premio Internazionale di Letteratura del „Spoleto Art Festival”, 2014). Pentru merite culturale deosebite, in anul 2018, a primit Ordinul „Steaua Italiei” in grad de Cavaler din partea Republicii Italiene.

In Seria de autor dedicata Graziei Deledda, singura scriitoare italiana laureata a Premiului Nobel pentru Literatura in 1926, la Editura ?coala Ardeleana a aparut, in anul 2024, in traducerea lui ?tefan Damian, laureat al Ordinului „Steaua Italiei” in grad de Cavaler (2018), si romanul Biserica singuratatii. Va dorim Lectura placuta!