Cand in fiecare zi e joi

Editia a II-a, revazuta si adaugita

Pe coperta: Gazel Dabija (Proiect de portret) de Lucia Dem. Balacescu, 1922

Muzeul National de Arta al Romaniei, Romania – CC BY-SA

Despre roman:

Cartea aceasta a fost citita de multi oameni interesati de ceea ce traiesc acesti tineri suferinzi. Au citit si oameni simpli, si oameni „cu functii”, care aveau putere sa schimbe ceva, au citit cei care doar au suspinat afland ce tragedii se intampla pe langa noi fara sa stim, au citit si cei din Ministerul Sanatatii, doctori, administratori, jurnalisti, parlamentari… Nu e o placere sa citesti despre durere. Nimanui nu-i place suferinta, fugim cu totii de ea, credem ca, daca nu o privim in fata, se diminueaza pana dispare, dar apoi descoperim ca izbucneste mai virulent in alta parte, ca un gheizer tinut sub presiune. Insa unii, mai curajosi, s-au confruntat cu aceasta durere si au reusit sa-i domoleasca forta de irumpere. (Hanna Bota)

Hanna Bota are abilitatea sa surprinda palpitul personajelor, foarte aproape de „fiziologia” lor senzitiva si discursiva, de „epiderma” in care se topesc adecvat remarci, replici si limbaj propriu si expresiv. (Mirela Nagat)

Cu un parcurs al devenirii unor personaje interconectate in sistemul hidrodinamic de vase comunicante care se numeste familie, cu insertii din fantasticul expus in nota firescului marquezian, cu traversarea, prin intermediul personajelor, a diferitelor tipuri de societate romaneasca, Hanna Bota propune un nou fel de a se raporta fictional la dilemele morale, la constrangerile fiecarei generatii si la modul in care se incheaga noul fel de locuire a lumii, care s-a dublat in avatarurile retelelor. (Adrian Lesenciuc)

Atunci cand nu mai ai nimic de pierdut, atunci cand stii dinainte ca timpul tau este imprumutat si putin, nu exista loc pentru cosmetizari si pudibonderii. Povesti de extraordinara devotiune, de abandon, de abuz se intretaie sub plasa amenintatoare a aceleiasi boli, care striveste si umileste pas cu pas. Este un roman despre conditia umana, despre ceea ce ne face cu adevarat oameni si ceea ce este cu adevarat important, desi nimic din aceste lucruri nu apare explicit, dar e imposibil de evitat pentru orice cititor. Lectura cartii te pune in fata unei oglinzi in care nu ai vrea niciodata sa te vezi, o oglinda a constiintei in care te privesti ochi in ochi si nu poti decat sa te intrebi ce ai face tu in situatia extrema. (Victor Cublesan)

Fragment din roman:

Ma cheama Daria. Am murit intr-o joi.

Nu o spun cu parere de rau, iar joile mi s‐au parut intotdeauna cele mai frumoase zile. Erau ca iesite in afara calendarului. Toate zilele par sa aiba o eticheta, ceva ce le defineste ca sa fie asa cum sunt si nu altfel, pe cand joia scapa onomasticii, poate asta e eticheta ei, lipsa etichetarii. Imi place sa judec lucrurile mai mult prin ceea ce nu sunt, decat prin ceea ce sunt. Intrucat atunci cand judeci un lucru formuland ceea ce este, de fapt indepartezi acel lucru de realitatea lui, pentru ca niciodata nu poti judeca si – mai ales – nu poti exprima realitatea exacta, ea scapa formularilor fixe. Imediat ce ai spus despre ceva ca e asa sau pe dincolo, te‐ai si trezit inexact in afirmatii, ai limitat obiectul, evenimentul descris, l‐ai mutilat. Mie mi‐e destul de greu sa exprim in cuvinte ceea ce traiesc inauntru, o sa intelegeti de ce.

Despre autoare:

Hanna Bota, redactor la revista Viata Romaneasca, doctor in antropologie culturala la Universitatea de Vest din Timisoara, este licentiata in teologie si in filologie, absolventa a unui master in etnologie la Universitatea din Bucuresti.

Volume de proza: Tabla de sah (2006), Maria din Magdala (2007, traducere in italiana: Maria di Magdala, 2010, Ravenna, Italia), Cronicile memoriei (2010), Ultimul canibal. Jurnal de antropolog (2011, ed. a II-a: 2015), Dansand pe Gange (2013), Cand in fiecare zi e joi, roman distopic (Editia I: 2016. Carte tradusa in limba maghiara de Forró Eszter si publicata sub titlul Ha minden nap csütörtök la Editura Pont din Budapesta in 2025, avand o prefata de Szávai Géza), Trei femei, cu mine, patru (2023, Premiul revistei Apostrof, Premiul pentru Proza al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, 2024; nominalizata la Premiul pentru Proza al Uniunii Scriitorilor pe anul 2023), Sa spui sau sa nu spui (2024, roman nominalizat la Premiul pentru Proza al Uniunii Scriitorilor).

Volume de poezie: Candidati pentru ploaia tarzie (1994), Dincolo de sine (1997), Ultimele poeme inchipuite ale lui V.V. in transcriere imaginara de… (2003), Elogiul pietrei (2004), Jurnalul unui nabi (2007), Don’t play with the snakes (selectie de poezii traduse in engleza, volum lansat la Calcutta, India, 2008), Poeme pentru Yerutonga (2010), Omul si piatra, antologie (2013), Poeme hindice (2013), Imperfectiunea perfecta, poeme in dialog cu sculptura lui Peter Jecza (2018, Premiul pentru Poezie al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor; volum tradus si editat in limba turca: Kusursuz kusur, Istanbul, 2019), 33+3. Poemele copilariei (2020, nominalizat la Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor), De-a timpul (2024), Mina – noi, toate (2025). Apare in antologii traduse in engleza, franceza, maghiara, slovaca, slovena, ceha, turca, spaniola, coreeana

OPINIA CITITORILOR